RĂSTURNĂTOR, -OARE, răsturnători, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. (Persoană) care schimbă, care răstoarnă o situație, o stare de lucruri. 2. S. f. (Reg.) Cormană. 3. S. n. Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două treceri (faze) succesive de laminare. ♦ Dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora. – Răsturna + suf. -ător.