RĂSPUTERE, răsputeri, s. f. (în loc. adv.) Din răsputeri sau (rar) din răsputere = din toate puterile, cu toate forțele. – Pref. răs- + putere.

răsputere sf [At: EMINESCU, O. I, 94 / Pl: ~ri / E: răs- + putere] (Îla) Din ~ri (sau, rar, din ~, din toată ~ea, din toate ~rile) Din toate puterile.

RĂSPUTERE, răsputeri, s. f. (În loc. adv.) Din răsputeri sau (rar) din răsputere = din toate puterile, cu toate forțele. – Răs- + putere.

RĂSPUTERE, răsputeri, s. f. (În loc. adv.) Din răsputeri (sau, rar, din răsputere) = din toate puterile, cu toate forțele, foarte tare. Se silea din răsputeri să învețe pe Briceag un cîntec nou. REBREANU, I. 21. Trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe șură. CREANGĂ, O. A. 294. Vede-orașul pe sub un arc de pară Și lumea-nnebunise gemînd din răsputere. EMINESCU, O. I 94.

RĂSPUTERE ~i f.: Din ~i (sau din ~) din toate puterile. /răs- + putere

răsputere f. în locuțiunea din răsputeri, din toate puterile. [Slav. RAS și putere].

răsputére f. (răs- și putere). Din răsputerĭ, din toate puterile: a stărui din răsputerĭ.

răsputere s. f., g.-d. art. răsputerii; pl. răsputeri

răsputere s. f., pl. răsputeri