RĂSPUTERE, răsputeri, s. f. (În loc. adv.) Din răsputeri (sau, rar, din răsputere) = din toate puterile, cu toate forțele, foarte tare. Se silea din răsputeri să învețe pe Briceag un cîntec nou. REBREANU, I. 21. Trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe șură. CREANGĂ, O. A. 294. Vede-orașul pe sub un arc de pară Și lumea-nnebunise gemînd din răsputere. EMINESCU, O. I 94.