răritură sf [At: I. IONESCU, C. 70/16 / V: (reg) ~răt~ / Pl: ~ri / E: rări + -tură] 1 Rărit¹. 2 Loc rămas liber între obiecte așezate rar (4). 3 Loc cu vegetație rară (4) Si: rariște (1). 4 Defect al unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară (1) decât în rest. 5 (Reg) Strungăreață. 6 (Reg) Știrbitură a dinților la cai.