răcitor, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 270 / V: (îvr) rec~ / Pl: ~i, ~oare / E: răci + -tor] 1 a (Îvr) Care produce frig. 2 sf Răceală (1). 3 sfn Vas cu gheață care servește la răcirea băuturilor. 4 sn Instalație folosită pentru răcirea sau menținerea unei temperaturi scăzute a unui material, a unei substanțe sau a unui spațiu închis, cu ajutorul unui agent refrigerent ca gheața, lichid volatil, aer, apă rece etc. 5 snf Instalație cu apă rece care servește la condensarea vaporilor de alcool la cazanul de distilat rachiu Si: (Trs) răcer. 6 sn Dulăpior cu pereți dubli, în care se menține o temperatură joasă prin introducere de gheață sau printr-un aparat electric, care se folosește pentru păstrarea la rece a alimentelor sau pentru răcirea băuturilor Si: frigider. 7 sn Încăpere într-o cherhana, cu pereți dubli și bine izolați, în care se pune gheață, servind pentru păstrarea peștelui la rece. 8 sn Instalație care servește la răcirea cuptorului în fabrici.