opțiuni
  • info

15 definiții pentru râzător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂZĂTOR, -OARE, râzători, -oare, adj. (Rar) Care râde, care răspândește voie bună, veselie, bună dispoziție peste tot; vesel. – Râde + suf. -ător.

râzător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) răz~, ~iu, (reg) râsât~ / Pl: ~i, ~oare / E: râde + -ător] 1 a Care râde, răspândind, exprimând voie bună Si: vesel, (îvr) râzăcios, (rar) râzăreț, râzând. 2 a Care își bate joc de cineva sau de ceva. 3-4 smf, a (Înv) (Persoană) care stârnește râsul, batjocura, care este ridicolă.

RÂZĂTOR, -OARE, râzători, -oare, adj. Care râde, care răspândește voie bună, veselie, bună dispoziție peste tot; vesel. – Râde + suf. -ător.

RÂZĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care râde; care manifestă veselie. Ochi ~ori. 2) fig. Care ia în râs pe cineva; care face haz pe seama cuiva; zeflemitor. /a râde + suf. ~ător

răzător2, ~oare a vz râzător

râzătoriu, ~oare a vz râzător

râzâtor, ~oare a vz râzător

RÎZĂTOR,-OARE,rîzători,-oare, adj. Care rîde, care arată sau răspîndește veselie, bună dispoziție; vesel. I se păru că vede o figură de om strein, cu zîmbet înveninat, cu ochii rîzători. GANE, N. II 18. Stăm cu glume, rîzători, Pînă-n noapte. COȘBUC, P. II 212. ◊ Fig. L-al orelor zilei șirag rîzător Se-nșir’ cele negre și mute. EMINESCU, O. IV 27.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râzător (rar) adj. m., pl. râzători; f. sg. și pl. râzătoare

râzător (rar) adj. m., pl. râzători; f. sg. și pl. râzătoare

râzător adj. m., pl. râzători; f. sg. și pl. râzătoare

porumbel-râzător (guguștiuc) s. m., pl. porumbei-râzători

porumbel-râzător s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂZĂTOR adj. v. vesel, voios.

rîzător adj. v. VESEL. VOIOS.

Intrare: râzător
râzător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râzător
  • râzătorul
  • râzătoru‑
  • râzătoare
  • râzătoarea
plural
  • râzători
  • râzătorii
  • râzătoare
  • râzătoarele
genitiv-dativ singular
  • râzător
  • râzătorului
  • râzătoare
  • râzătoarei
plural
  • râzători
  • râzătorilor
  • râzătoare
  • râzătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
râzătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
râzâtor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râzător, râzătoareadjectiv

  • 1. Care râde, care răspândește voie bună, veselie, bună dispoziție peste tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vesel voios
    • format_quote I se păru că vede o figură de om strein, cu zîmbet înveninat, cu ochii rîzători. GANE, N. II 18. DLRLC
    • format_quote Stăm cu glume, rîzători, Pînă-n noapte. COȘBUC, P. II 212. DLRLC
    • format_quote figurat L-al orelor zilei șirag rîzător Se-nșir’ cele negre și mute. EMINESCU, O. IV 27. DLRLC
etimologie:
  • Râde + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.