RUTIȘOR s. m. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută² + suf. -ișor.

rutișor sm [At: BRANDZA, FL. 35 / E: rută¹ + -ișor] 1 Plantă cu rădăcina fibroasă, cu tulpina înaltă, cu flori galbene în panicule pe vârfurile ramurilor (Thalictrum angustifolium). 2 Plantă cu miros urât, acoperită cu peri și cu florile verzui-gălbui, plecate în jos (Thalictrum foetidum). 3 Plantă cu rizomul lung și subțire, cu flori gălbui, mici și plecate în jos în panicule piramidale pe vârfurile ramurilor (Thalictrum minus). 4 Plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe cu numeroase stamine verzi sau liliachii Si: clocoței (35), mărgea, voltinel (Thalictrum aquilegifolium). 5 Plantă erbacee din familia ranunculaceelor (Talictrum lucidum). 6 (Îc) ~-galben Plantă cu rizom galben, târâtor și cu numeroase flori mici în umbele Si: rută¹ (2) (Thalictrum flavum).

RUTIȘOR, rutișoare, s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vârfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe (Thalictrum aquilegifolium). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom târâtor și cu numeroase flori galbene mici, dispuse în umbele (Thalictrum flavum). – Rută²+ suf. -ișor.

RUTIȘOR s. n. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina înaltă, cu flori galbene dispuse în buchete pe vîrfurile ramurilor (Thalictrum foetidum); b) plantă cu frunze ovale și flori trandafirii sau albe cu numeroase stamine verzi sau liliachii (Thalictrum aquilegifolium ). ◊ Compus: rutișor-galben = plantă cu rizom galben tîrîtor și cu numeroase flori mici dispuse în umbele (Thalictrum flavum).

rutișor m. plantă erbacee cu florile galbene, crește prin pășuni și livezi umede (Thalictrum angustifolium). [V. rută].

rutișór m. (d. rută). Clocoțeĭ.

CLOCOȚEL sm. 🌿 1 Plantă ierboasă cu flori mari, albastre, numită și „dosnică-vînătă”, „îndărătnică” sau „luminoasă” (Clematis integrifolia) (🖼 1299) ¶ 2 pl. = RUTIȘOR 1 [clocot].

rutișor s. m.

rutișor s. m.

rutișor s. m.

RUTIȘOR, rutișoare, s. n. (Bot.) ~ c) Thalictrum angustifolium; d) Thalictrum minus. (din rută² + suf. -ișor)

THALICTRUM L., RUTIȘOR, fam. Ranunculaceae. Gen originar din Asia, Africa, America, Europa, cca 280 specii, erbacee, vivace. Frunze compuse. înveliș floral cu 4 foliole. Flori mici, verzi, roz-purpurii, galbene, albe sau albastre, lavand, în panicule, stamine numeroase cu filamente foarte lungi, deseori colorate. Carpele cu 1 sau mai multe nervuri.

RUTIȘOR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aquilegifolium) (reg.) clocoței (pl.), mărgea, voltinel. 2. rutișor-galben (Thalictrum flavum) = rută.

RUTIȘOR s. (BOT.) 1. (Thalictrum aquilegifolium) (reg.) clocoței (pl.), mărgea, voltinel. 2. rutișor-galben (Thalictrum flavum) = rută.