9 definiții pentru ruscă (rusoaică)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÚSCĂ, ruște, s. f. (Reg.) Rusoaică. – Din ucr. dial. ruska.

RÚSCĂ, ruște, s. f. (Reg.) Rusoaică. – Din ucr. dial. ruska.

rus2, ru a [At: ANON. CAR. / Pl: ruși, ruse / E: bg рус, srb rus] (Îvr) 1 De culoare roșie Si: roșcat (1). 2 (Îe) A fi ~ A fi om roșu la față și la păr.

1) Rus, Rúscă, pl. ște (est) și Rusoaĭcă (vest) s. (rus. Rus). Locuitor din Rusia. Adj. Fals (neol.). Rusesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rúscă (reg.) s. f., g.-d. art. rúștei; pl. rúște

rúscă s. f., g.-d. art. rúștei; pl. rúște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÚSCĂ s. v. rusoaică, ruteancă, ucraineană, ucraineancă.

ruscă s. v. RUSOAICĂ. RUTEANCĂ. UCRAINEANĂ. UCRAINEANCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RÚSCĂ, rúște, s. f. ~ 2. Oaie cu lâna de culoare roșcată-cenușie. (din rus2)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rúscă, ruște, adj. – (reg.) Rusoaică (Apșa de Jos, Plăiuț, Strâmtura): „Apoi o venit o femeie ruscă” (Grai. rom., 2000). – Din ucr. dial. ruska (DEX, MDA).

Intrare: ruscă (rusoaică)
substantiv feminin (F8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruscă
  • rusca
plural
  • ruște
  • ruștele
genitiv-dativ singular
  • ruște
  • ruștei
plural
  • ruște
  • ruștelor
vocativ singular
  • ruscă
  • rusco
plural
  • ruștelor

ruscă (rusoaică)

etimologie: