RUPTOARE s. f. (Înv. și reg.) 1. Rupt² (II). 2. (În expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt² + suf. -oare.

ruptoare sf [At: N. COSTIN, LET. II, 42/20 / E: rupt¹ + -oare] 1 (Îrg; șîs ~ a prețului) Stabilirea prețului unei mărfi. 2 (Înv) Rupt¹ (13). 3 (Îe) Cu ~ Cu ridicata Si: cu ruptul (15). 4 (În legătură cu verbul „a face”) Început. 5 (Înv; d. tratate; îf rump~) Anulare (1). 6 (Reg; fig; îs) ~ de inimă Rupere (19) de inimă. 7 (Olt) Baltă lângă un râu făcută de revărsarea apelor lui. 8 (Reg) Șanț făcut de curente de apă Si: făgaș¹ (9). 9 (Reg; îs) ~ de apă Hidropizie. 10 (Reg; șîs ~ de mijloc) Durere de șale. 11 (Reg) Diaree (1).

RUPTOARE s. f. 1. Rupt² (II). 2. (În expr.) Ruptoarea prețului = ruperea prețului. 3. (Înv.) Început, primul pas. – Rupt² + suf. -oare.

RUPTOARE s. f. 1. (În expr.) Ruptoarea prețului = fixarea, stabilirea prețului; ruptul prețului, v. rupt¹. La ziuă a-nceput a furnica negustorii printre care și a face ruptoarea prețului. SANDU-ALDEA, U. P. 222. 2. (Învechit, în construcție cu verbul «a face») Început, primul pas. Îi ucid fără cruțare, scăpînd pe al lor căpitan. Ruptoarea era făcută; sîngele cursese. ODOBESCU, S. III 533.

ruptoare f. 1. învoeală: ruptoarea era făcută OD.; 2. preț fixat prin învoeală: ruptoarea vinului.

ruptoáre f., pl. orĭ. Ruptă (bir fix). Învoĭală în care cîștigu saŭ perderea îl privește pe cel ce primește baniĭ. Ruptură (propriŭ și fig.).

ruptoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ruptorii

ruptoare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ruptorii

ruptoare s. f., g.-d. art. ruptorii

RUPTOARE s. f. 1. ♦ Înțelegere asupra prețului de vînzare-cumpărare.

RUPTOARE s. v. ruptă.

ruptoare s. v. RUPTĂ.

RUPTOARE s. f. (Mold. ȚR) Ruptă. A: Le-au făcut ruptoare [preoților]. N. COSTIN. B: Socotit-au măriia-sa de au făcut ruptori în toată țara, pin sate, de bir, ca să dea de patru ori pe an. R. POPESCU. Etimologie: rupt + suf. -oare. Cf. adău, ajutorință, răsură², ruptă, satara.

ruptoare s.f. (înv.) 1. sumă fixă, globală, plătită anual vistieriei statului de către contribuabili și negustorii străini; ruptă. 2. început, primul pas. 3. învoială, convenție. 4. anulare, desființare a unei înțelegeri. 5. baltă, șanț. 6. durere de șale. 7. diaree.

ruptoáre, ruptori, s.f. (reg.; med.; în expr.) Ruptoare de apă = diabet. ■ Descântec de ruptoare de apă: „Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel loc unde se învârtește apa îndărăpt sau, cum se zice, unde este vâltoare; apoi să mai ia nouă mlădițe de măr dulce și să le legi într-un mănunchi laolaltă, și cu acele, mestecând apa, să zici (...)” (Bârlea, 1924: 360). – Din rupt + suf. -oare (DEX, MDA).

ruptoare, ruptori, s.f. – (reg.; med.) În expr. ruptoare de apă = diabet. Descântec de ruptoare de apă: „Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel loc unde se învârtește apa îndărăpt sau, cum se zice, unde este vâltoare; apoi să mai ia nouă mlădițe de măr dulce și să le legi într-un mănunchi laolaltă, și cu acele, mestecând apa, să zici (...)” (Bârlea, 1924: 360). – Din rupt + suf. -oare (DEX, MDA).

ruptoare, ruptori, s.f. – (med.) În expr. ruptoare de apă = diabet. Descântec de ruptoare de apă: „Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel loc unde se învârtește apa îndărăpt, sau cum se zice, unde este vâltoare; apoi să mai ia nouă mlădițe de măr dulce și să le legi într-un mănunchi laolaltă, și cu acele, mestecând apa, să zici (...)” (Bârlea 1924: 360). – Din rupt + -oare.