RUPTOARE s. f. (Mold. ȚR) Ruptă. A: Le-au făcut ruptoare [preoților]. N. COSTIN. B: Socotit-au măriia-sa de au făcut ruptori în toată țara, pin sate, de bir, ca să dea de patru ori pe an. R. POPESCU. Etimologie: rupt + suf. -oare. Cf. adău, ajutorință, răsură², ruptă, satara.