13 definiții pentru ruj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ruj1 sn [At: I. BOTEZ, B. I. 48 / Pl: ~uri / E: fr rouge (à levres)] Preparat cosmetic pentru colorarea buzelor (și, mai rar, a obrajilor) Si: roșu (62) de buze, fard.

RUJ, (1) rujuri, s. n. 1. Produs cosmetic cu diferite nuanțe de roșu, folosit pentru a colora buzele; roșu de buze. 2. Pastă compusă din oxid de fier și oxid de crom încorporate într-un liant, folosită în tehnica dentară. – Din fr. rouge.

RUJ, (1) rujuri, s. n. 1. Produs cosmetic cu diferite nuanțe de roșu, folosit pentru a colora buzele; roșu de buze. 2. Pastă compusă din oxid de fier și oxid de crom încorporate într-un liant, folosită în tehnica dentară. – Din fr. rouge.

RUJ, rujuri, s. n. Produs cosmetic de diferite nuanțe de roșu, folosit pentru a colora buzele și fața; roșu (de buze). V. fard. O clipă doar, vîrful bont al rujului încremeni pe buze; apoi, grăbit parcă să recîștige timpul pierdut, lunecă mai departe. GALAN, B. I 5. Își scoase grăbită din poșetă pămătuful și rujul ca să se aranjeze puțin. BART, E. 115.

RUJ s.n. 1. Pastă de culoare roșie, folosită pentru colorarea buzelor și a feței. 2. Pastă din oxid de fier și de crom încorporată într-un liant, folosită în tehnica dentară. [< fr. rouge].

RUJ s. n. 1. preparat cosmetic, în general de culoare roșie, pentru colorarea buzelor. 2. pastă din oxid de fier și de crom încorporată într-un liant, în tehnica dentară. (< fr. rouge)

RUJ ~uri n. Produs cosmetic folosit pentru vopsitul buzelor; roșu de buze. /<fr. rouge

ruj m. (d. rujă). Dos. Azĭ. Bas. P. P. Roză orĭ altă floare roșie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ruj
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruj
  • rujul
  • ruju‑
plural
  • rujuri
  • rujurile
genitiv-dativ singular
  • ruj
  • rujului
plural
  • rujuri
  • rujurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)