12 definiții pentru rugăminte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUGĂMÍNTE, rugăminți, s. f. Cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă (1). – Ruga + suf. -ământ.

RUGĂMÍNTE, rugăminți, s. f. Cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obține ceva; rugare, rugă (1). – Ruga + suf. -ământ.

RUGĂMÍNTE, rugăminți, s. f. Cerere adresată cuiva (în mod stăruitor). Stăruiește pe lîngă dînsul cu rugăminte că ai să-l îndupleci. CREANGĂ, P. 191. – Pl. și: rugăminte (ODOBESCU, S. I 87).

RUGĂMÍNTE ~ți f. Cerere politicoasă (adresată unei persoane) de a face un serviciu sau de a îndeplini o dorință. O ~ arzătoare. [G.-D. rugăminții] /rugă + suf. ~ăminte

rugăminte f. rugăciune stăruitoare către cineva. [Lat. ROGAMENTA].

rugămínte f., pl. țĭ (pl. d. inuzatu rugămînt, lat. rogamentum). Cerere umilită saŭ politicoasă adresată cuĭva. V. rugare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rugămínte s. f., g.-d. art. rugămínții; pl. rugămínți

rugămínte s. f., g.-d. art. rugămínții; pl. rugămínți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUGĂMÍNTE s. 1. rugă, rugăciune, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealâc. (Vreau să-ți fac o ~.) 2. cerere, doleanță, solicitare, (înv.) regea, regealâc. (O ~ arzătoare.) 3. v. cerere.

RUGĂMÍNTE s. v. închinare, închinăciune, rugă, rugăciune.

rugăminte s. v. ÎNCHINARE. ÎNCHINĂCIUNE. RUGĂ. RUGĂCIUNE.

RUGĂMINTE s. 1. rugă, rugăciune, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealîc. (Vreau să-ți fac o ~.) 2. cerere, doleanță, solicitare, (înv.) regea, regealîc. (O ~ arzătoare.) 3. apel, cerere. (A ascultat ~ lui.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEC TEMPORA PERDE PRECANTO (lat.) nu-ți pierde vremea cu rugăminți – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, XI, 286. Cu aceste cuvinte, regele trac Ceyx oferă ospitalitatea sa eroului Peleu, în virtutea descendenței sale divine și a faimei sale. Mod de a-ți oferi serviciile cu bunăvoință.

Intrare: rugăminte
rugăminte substantiv feminin
substantiv feminin (F109)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rugăminte
  • rugămintea
plural
  • rugăminți
  • rugămințile
genitiv-dativ singular
  • rugăminți
  • rugăminții
plural
  • rugăminți
  • rugăminților
vocativ singular
plural