21 de definiții pentru rudar
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUDAR, rudari, s. m. Denumire dată, în Țările Române, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn; p. ext. meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. – Din bg. rudar.
rudar3 sm [At: H III, 96 / Pl: ~i / E: rudă + -ar] (Reg) Rudaci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rudar2 [At: F (1885), 411 / Pl: ~e sn, ~ri sm / E: rudă2 + -ar] (Reg) 1 sn Prăjină lungă în casele țărănești, de care atârnă haine, obiecte casnice etc. Si: (pop) culme, (reg), rudă2 (1). 2 sn (Pex) Covor, scoarță (pe perete). 3 sm Rotaș (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rudar1 sm [At: (a. 1701) IORGA, S. D. V, 3356 / V: ~iu, (reg) rodar / Pl: ~i / E: bg рудар] 1 Lucrător (țigan) care extrăgea aur din nisipul râurilor Si: aurar1 (6), băieș (5). 2 Meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. Si: (reg) rudaș3.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUDAR, rudari, s. m. Denumire dată, în țările românești, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn; p. ext. meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. – Din bg. rudar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUDAR, rudari, s. m. Meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. A intrat noaptea în coșar, a dezlegat cîrlanul de la iesle, l-a scos afară din curte de căpăstru, a sărit pe el și pe-aci ți-e drumul. L-a vîndut rudarilor la tîrg. STANCU, D. 253. [Țiganii de laie] se deosebeau, după meseriile ce ezersau, în rudari, ursari, cărămidari, fierari, spoitori și salahori la zidiri. GHICA, S. A. 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RUDAR ~i m. Meșter care face albii, linguri, fuse și alte obiecte de lemn. /< bulg. rudar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rudar m. 1. țigan aurar; 2. țigan ce lucrează scule groase de lemn (albii, linguri, fuse). [Țigănește, rudar e sinonim cu aurar].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rudár m. (sîrb. bg. rudar, miner, baĭaș, d. rúda, mineral. V. rudă 3). Vest. Țigan care lucrează obĭecte grosolane de lemn (albiĭ, lingurĭ, fuse) și care odinioară era și zlătar. – Fem. -ăreasă, pl. ese, și -riță, pl. e. – În est lingurar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rodar sm vz rudar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rudariu sm vz rudar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rudar s. m., pl. rudari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rudar s. m., pl. rudari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rudar s. m., pl. rudari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUDAR s. v. lingurar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUDAR s. v. culme, rotaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUDAR s. lingurar, (reg.) rudaș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rudar s. v. CULME. ROTAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rudar (rudari), s. m. – 1. Țigan căutător de aur. – 2. Țigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg., sb. rudar, din ruda „minereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a menținut, după ce s-a schimbat meseria primitivă, datorită consonanței cu rudă „par”. – Der. rudăresc, adj. (țigănesc; grosolan); rudărie, s. f. (meseria de țigan rudar; zăcămînt, mină).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rudar2, rudare, s.n. (reg.) 1. prăjină lungă de care atârna hainele la țară; culme, rudă. 2. covor, scoarță de perete.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RUDARI v. Izvoare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
rudar, rudarisubstantiv masculin
- 1. Denumire dată, în Țările Române, unor lucrători (țigani) care confecționau obiecte din lemn. DEX '09
- 1.1. Meșter țigan care lucrează din lemn albii, linguri, fuse etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A intrat noaptea în coșar, a dezlegat cîrlanul de la iesle, l-a scos afară din curte de căpăstru, a sărit pe el și pe-aci ți-e drumul. L-a vîndut rudarilor la tîrg. STANCU, D. 253. DLRLC
- [Țiganii de laie] se deosebeau, după meseriile ce ezersau, în rudari, ursari, cărămidari, fierari, spoitori și salahori la zidiri. GHICA, S. A. 35. DLRLC
-
-
etimologie:
- rudar DEX '98 DEX '09