12 definiții pentru lingurar (persoană) lingurariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGURÁR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. 1. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar.

LINGURÁR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. 1. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar.

lingurar [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~iu / Pl: ~i / E: lingură + -ar] 1-4 sm, am (Persoană) care (face sau) vinde linguri (1) și accesorii de bucătărie din metal sau din lemn. 5-6 sm, am (Țigan) care (vinde sau) confecționează linguri prin metode rudimentare. 7-8 sm, am (Mar) (Țigan) toboșar. 9 sm, (pop) Suport special pe care se țin sau de care se atârnă la țară lingurile (1) și alte accesorii de bucătărie. 10 sm (Reg) Pungă de piele în care ciobanii își țin lingura (1). 11 sm (Iht; șîs crap ~) Crap tânăr de lungimea unei linguri (1).

LINGURÁR1, lingurari, s. m. 1. Meșter care lucrează linguri de lemn. 2. Țigan. Îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină, la niște lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.

LINGURÁR ~i m. 1) Meșter care face linguri sau alte obiecte din lemn. 2) Negustor de obiecte de acest fel. /lingură + suf. ~ar

lingurar m. cel ce face linguri de lemn (în genere țigan).

lingurár m. Albier, rudar, acela care face lingurĭ de lemn, fuse, albiĭ ș. a. (în general, Țigan). S. n., pl. e Cutie de ținut tacîmurile de masă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingurár1 (persoană) s. m., pl. lingurári

lingurár (persoană) s. m., pl. lingurári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINGURÁR s. rudar, (reg.) rudaș.

Intrare: lingurar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingurar
  • lingurarul
  • linguraru‑
plural
  • lingurari
  • lingurarii
genitiv-dativ singular
  • lingurar
  • lingurarului
plural
  • lingurari
  • lingurarilor
vocativ singular
  • lingurarule
  • lingurare
plural
  • lingurarilor
lingurariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lingurar (persoană) lingurariu

  • 1. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Țigan (care face linguri).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țigan (persoană) attach_file un exemplu
    exemple
    • Îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină, la niște lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lingură + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09