3 definiții pentru rubricare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rubricare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 150 / Pl: ~cări / E: rubrica] (Rar) Aranjare pe rubrici Si: aranjare (1), clasificare (1), rânduire.
RUBRICARE s.f. Acțiunea de a rubrica și rezultatul ei; clasificare. [< rubrica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rubricare s. f., g.-d. art. rubricării; pl. rubricări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rubricare
rubricare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rubricare, rubricărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a rubrica și rezultatul ei. DNsinonime: aranjare clasificare rânduire
etimologie:
- rubrica DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.