21 de definiții pentru rușfet rășfet rușfert răsfet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUȘFÉT, rușfeturi, s. n. (Înv.) 1. Mită. 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor. [Var.: rușfért s. n.] – Din tc. rüșvet.

rușfet sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 277 / V: ~ert, (reg) rusfet, rusfert, răsfet, resfet sn / Pl: -uri / E: tc rüșvet] (Înv) 1 Mită. 2 Obligație suplimentară în muncă sau în natură prestată de țărani moșierilor. 3 (Mun) Învoială agricolă între țăran și moșier, prin care țăranul lucra două pogoane pentru el și unul pentru moșier.

RUȘFÉT, rușfeturi, s. n. 1. Mită. 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor. [Var.: rușfért s. n.] – Din tc. rüșvet.

RUȘFÉT, rușfeturi, s. n. (Turcism învechit) 1. Mită. Deși e un pumn de om, e mîndru, n-a vrut să plătească rușfet la oamenii agiei, care umblă după gheliruri. CAMIL PETRESCU, O. II 220. Într-a păpușilor țeară, La mulți cinstea-i chiar de ceară; Cît rușfetul se ivește, Cinstea-ndată se topește! ALECSANDRI, T. 1133. Am zis că isprăvniciile se dau cu rușfet, ai înțeles ori ba? FILIMON, C. 137. 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii trebuiau s-o facă în trecut moșierilor. Omul se îndoapă cu ciorbă de lobodă și corcoduși, cu urzici și cu ștevie, ca să aibă rușfetul pentru stăpîn. PAS, Z. II 26. – Variante: rușfért (SADOVEANU, P. M. 200, RUSSO, O. A. 47), rășfet (SANDU-ALDEA, D. N. 209) s. n.

RUȘFÉT ~uri n. înv. 1) Sumă de bani sau dar adus unei persoane pentru a obține ceva în mod ilegal; mită. 2) Obligație suplimentară în muncă sau în natură, prestată de țărani pe moșia boierilor. /<turc. rüșvet

rușfet n. dar de mituire: cât rușfetul se ivește, cinstea îndată se topește AL. [Turc. KUȘFET].

rușfét n., pl. urĭ (turc. eüșfet, d. ar. rišvet, dar p. a mitui). Vechĭ. Dar făcut p. a mitui, mită. Munt. Învoĭală agricolă pin care țăranu ara boĭeruluĭ un pogon și doŭă luĭ. – În Mold. și rușfert. În Munt. est resfet și răsfet. V. analoghie.

RĂȘFÉT[1] s. n. v. rușfet.

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

RUȘFÉRT s. n. v. rușfet.

RĂȘFÉT s. n. v. rușfet.

RĂSFÉT[1] s. n. v. rușfet. corectată

  1. Intrarea principală nu menționează această formă. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rușfét (înv.) s. n., pl. rușféturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

RUȘFÉT, rușféturi, s. n. ~ (din tc. (arab) rüșvet; cf. alb. rüšvet, bg. rušvet)

rușfét (rușféturi), s. n.1. Cadou făcut unui slujbaș pentru a-l mitui. – 2. Mită, șperț. – Mr. rușfete, megl. rușfet. Tc. (arab.) rüșvet (Șeineanu, II, 303; Lokotsch, 1722), cf. alb. rüšvet, bg. rušvet.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rușfét, rușféturi, s.n. (înv.) 1. suită. 2. obligație suplimentară a țăranului față de boier (în muncă sau în natură).

Intrare: rușfet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușfet
  • rușfetul
  • rușfetu‑
plural
  • rușfeturi
  • rușfeturile
genitiv-dativ singular
  • rușfet
  • rușfetului
plural
  • rușfeturi
  • rușfeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rășfet
  • rășfetul
  • rășfetu‑
plural
  • rășfeturi
  • rășfeturile
genitiv-dativ singular
  • rășfet
  • rășfetului
plural
  • rășfeturi
  • rășfeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușfert
  • rușfertul
  • rușfertu‑
plural
  • rușferturi
  • rușferturile
genitiv-dativ singular
  • rușfert
  • rușfertului
plural
  • rușferturi
  • rușferturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfet
  • răsfetul
plural
  • răsfeturi
  • răsfeturile
genitiv-dativ singular
  • răsfet
  • răsfetului
plural
  • răsfeturi
  • răsfeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rușfet rășfet rușfert răsfet învechit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Deși e un pumn de om, e mîndru, n-a vrut să plătească rușfet la oamenii agiei, care umblă după gheliruri. CAMIL PETRESCU, O. II 220.
      surse: DLRLC
    • Într-a păpușilor țeară, La mulți cinstea-i chiar de ceară; Cît rușfetul se ivește, Cinstea-ndată se topește! ALECSANDRI, T. 1133.
      surse: DLRLC
    • Am zis că isprăvniciile se dau cu rușfet, ai înțeles ori ba? FILIMON, C. 137.
      surse: DLRLC
  • 2. Obligație suplimentară în muncă sau în natură, pe care țăranii erau obligați s-o presteze în trecut moșierilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Omul se îndoapă cu ciorbă de lobodă și corcoduși, cu urzici și cu ștevie, ca să aibă rușfetul pentru stăpîn. PAS, Z. II 26.
      surse: DLRLC

etimologie: