Definiția cu ID-ul 507154:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rușfet (rușfeturi), s. n. – 1. Cadou făcut unui slujbaș pentru a-l mitui. – 2. Mită, șperț. – Mr. rușfete, megl. rușfet. Tc. (arab.) rüșvet (Șeineanu, II, 303; Lokotsch, 1722), cf. alb. rüšvet, bg. rušvet.