12 definiții pentru rotunjime rotunzime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTUNJÍME, rotunjimi, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este rotund; p. ext. linie, formă rotundă. 2. (La pl.) Formă rotundă, plină a trupului. [Var.: (reg.) rotunzíme s. f.] – Rotund + suf. -ime.

ROTUNJÍME, rotunjimi, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este rotund; p. ext. linie, formă rotundă. 2. (La pl.) Formă rotundă, plină a trupului. [Var.: (reg.) rotunzíme s. f.] – Rotund + suf. -ime.

rotunjime sf [At: AMFILOHIE, G. 171/6 / V: ~nzi~, (înv) rătunzi~ / Pl: ~mi / E: rotund + -ime] 1 Calitate a ceea ce este rotund (1). 2 (Pex) Linie, formă, suprafață rotundă (1) Si: (înv) rotunjeală (1), rotunjitură (1), (îvr) rotunjire (4), (reg) rotunjune. 3 (Îvr; îs) Rătunzimea lumii Globul pământesc. 4 (Mat; îvr; îf rătunzime) Circumferință (3). 5 Formă rotundă (7), plină a corpului Si: (rar) rotunditate. 6 Calitatea (unei sume, unui număr) de a fi întreg Si: întregime, (înv) rotunjeală (3). 7 Îmbinare armonioasă a unor sunete și cuvinte.

ROTUNJÍME, rotunjimi, s. f. (Și în forma rotunzime) 1. Calitate a ceea ce este rotund; p. ext. linie, formă rotundă. Rotunjimea pămîntului.El privi din nou în rotunjimea senină a chipului și nu răspunse. D. ZAMFIRESCU, R. 133. Desagii mei se lecuiseră pe deplin de oftiga de care zăcuseră, și-și recăpătaseră din nou vechea și îmbelșugata lor rotunzime. HOGAȘ, M. N. 154. 2. (Mai ales la pl.) Formă rotundă, plină a trupului. Se mișca la dreapta și la stînga, și șorțul încheiat la spate ii strîngea talia, accentuîndu-i rotunzimile. IBRĂILEANU, A. 122. – Variantă: rotunzíme s. f.

ROTUNJÍME ~i f. Formă rotundă. ~ea corpului. /rotund + suf. ~ime

rotunjime f. 1. rotunjeală; 2. fig. armonie: rotunjimea frazei.

ROTUNZÍME s. f. v. rotunjime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rotunjíme s. f., g.-d. art. rotunjímii; pl. rotunjími

rotunjíme s. f., g.-d. art. rotunjímii; pl. rotunjími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROTUNJÍME s. (rar) rotunditate, (înv.) rotunjeală, rotunjitură. (~ trupului.)

ROTUNJIME s. (rar) rotunditate, (înv.) rotunjeală, rotunjitură. (~ trupului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rotunjime, indice de ~, coeficient de ~, (engl.= roundness, r. index) parametru morfometric prin care se apreciază, la supr. unui granul sedimentar, frecvența muchiilor și colțurilor, precum și raportul dintre supr. plane, convexe și concave care acoperă volumul granulului respectiv. În funcție de r., s-au stabilit cinci categorii morfometrice: angular, subangular, subrotunjit, rotunjit și foarte rotunjit. Determinarea absolută a i.r.Ro = ri/R – se face în planul secțiunii unui astfel de granul în funcție de ri (raza celui mai mic cerc înscris într-un colț) și R = a+b/4 (a – diametrul mare, b – diametrul intermediar). Ro capătă valori de la 0 la 1 și crește progresiv cu gradul de prelucrare a granulelor respective. Poate caracteriza maturitatea unui sediment. V. și sfericitate.

Intrare: rotunjime
rotunjime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotunjime
  • rotunjimea
plural
  • rotunjimi
  • rotunjimile
genitiv-dativ singular
  • rotunjimi
  • rotunjimii
plural
  • rotunjimi
  • rotunjimilor
vocativ singular
plural
rotunzime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotunzime
  • rotunzimea
plural
  • rotunzimi
  • rotunzimile
genitiv-dativ singular
  • rotunzimi
  • rotunzimii
plural
  • rotunzimi
  • rotunzimilor
vocativ singular
plural