RONDOU, rondouri, s. n. Loc de formă circulară (amenajat în grădini, în piețe, în localuri). Răzbiră dinspre rondoul de dans strigăte. VORNIC, P. 54. ♦ Manevră prin care se schimbă direcția unei nave cu un număr mare de grade. Alunecăm încet, făcînd rondoul în fața cheiului. BART, S. M. 14.