romboid, ~ă [At: AMFILOHIE, E. 141/9 / V: (înv) ~e, ~es, ~it, ~buit, ~mvoides / Pl: ~izi, ~e / E: fr romboïde, lat rhomboides, it romboide, ger Rhomboid, ngr ῥομβоειδές] 1 sn (Înv) Patrulater ale cărui diagonale perpendiculare se intersectează în mijlocul uneia dintre ele. 2 a În formă de romb (1).

ROMBOID, -Ă romboizi, -de, adj. Asemănător cu un romb. ♦ (Substantivat, n., rar) Figură în formă de romb. În centrul tăvii este o rozetă de fine arabescuri în octogoane, rotocoale și romboide. ODOBESCU, S. II 188. – Pronunțat: -bo-i-.

ROMBOID, -Ă adj. Asemănător cu un romb. // s.n. 1. Figură în formă de romb. 2. Mușchi al spatelui așezat sub trapez. [Pron. -bo-id. / < fr. rhomboïde].

ROMBOID, -Ă I. adj. asemănător cu un romb. II. s. n. paralelogram. III. s. m. mușchi al spatelui așezat sub trapez. (< fr. rhomboïde)

ROMBOID¹ ~dă (~zi, ~de) Care are asemănare cu un romb. /<fr. rhomboïde, germ. rhomboid

*romboíd, -ă adj. (vgr. romboeidés). Ca rombu, rombic. – Și romboidal. Cp. cu etmo- și sfero-id.

romboid adj. m., pl. romboizi; f. romboidă, pl. romboide

romboid adj. m., pl. romboizi; f. romboidă, pl. romboide

romboid adj. m., pl. romboizi; f. sg. romboidă, pl. romboide

ROMBO- „romb, rombic”. ◊ gr. rhombos „titirez, sfîrlează” > fr. rhombo-, engl. id., germ. id., it. rombo- > rom. rombo-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu toate fețele în formă de romb; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Figură) în formă de romb. 2. s. n., Mușchi al spatelui, situat sub trapez.

ROMBOID adj. v. romboidal.

ROMBOID adj. rombic, rombiform, romboidal. (De formă ~.)