10 definiții pentru româncă română


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMẤNCĂ, românce, s. f. 1. Femeie care aparține populației României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țărancă. – Român + suf. -că.

ROMẤNCĂ, românce, s. f. 1. Femeie care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țărancă. – Român + suf. -că.

ROMÂNCĂ ~ce f. Femeie care face parte din populația de bază a României sau este originară din România. [G.-D. româncei] /român + suf. ~că

ROMẤN, -Ă, români, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. Adj. Care aparține României sau românilor (I 1), referitor la România sau la români; românesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s. m.] – Lat. romanus.

ROMÎ́NCĂ, romînce, s. f. 1. Femeie aparținînd populației de bază a Republicii Populare Romîne. 2. (Popular) Țărancă. Și să țese pînzele, precum țes romîncele. MAT. FOLK. 1238.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

romấncă s. f., g.-d. art. romấncei; pl. romấnce

româncă s. f., g.-d. art. româncei; pl. românce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROMÂNCĂ s. v. săteancă, țărancă.

româncă s. v. SĂTEANCĂ. ȚĂRANCĂ.

Intrare: româncă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • româ
  • româna
plural
genitiv-dativ singular
  • române
  • românei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • româncă
  • românca
plural
  • românce
  • româncele
genitiv-dativ singular
  • românce
  • româncei
plural
  • românce
  • româncelor
vocativ singular
  • româncă
  • românco
plural
  • româncelor

româncă română

  • 1. Femeie care aparține populației României sau este originară din România.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: româncuță
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Și să țese pînzele, precum țes romîncele. MAT. FOLK. 1238.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Român + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX