opțiuni
  • info

6 definiții pentru româncuță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÂNCUȚĂ, româncuțe, s. f. Diminutiv al lui româncă. – Româncă + suf. -uță.

ROMÂNCUȚĂ, româncuțe, s. f. Diminutiv al lui româncă. – Româncă + suf. -uță.

româncuță sf [At: ALECSANDRI, D. III, 65 / Pl: ~țe / E: româncă + -uță] 1-2 (Șhp) Româncă (1) (frumoasă).

ROMÎNCUȚĂ, romîncuțe, s. f. Diminutiv al lui romîncă. Romîncuța mulțumește, suflă-ncet peste cofiță Și cu apa nencepută udă rumena-i guriță. ALECSANDRI, P. III 65.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

româncuță s. f., g.-d. art. româncuței; pl. româncuțe

româncuță s. f., g.-d. art. româncuței; pl. româncuțe

româncuță s. f., g.-d. art. româncuței; pl. româncuțe

Intrare: româncuță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • româncuță
  • româncuța
plural
  • româncuțe
  • româncuțele
genitiv-dativ singular
  • româncuțe
  • româncuței
plural
  • româncuțe
  • româncuțelor
vocativ singular
  • româncuță
  • româncuțo
plural
  • româncuțelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

româncuță, româncuțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui româncă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Romîncuța mulțumește, suflă-ncet peste cofiță Și cu apa nencepută udă rumena-i guriță. ALECSANDRI, P. III 65. DLRLC
etimologie:
  • Româncă + sufix -uță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.