ROIRE, roiri, s. f. Acțiunea de a roi; ieșirea unui grup de albine dintr-un stup, pentru a întemeia un stup nou; p. ext. zborul agitat al unui număr mare de insecte sau de păsări. Un cîntec nesfîrșit, încet, dulce, ieșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8. ◊ Fig. Cum sta ascultînd prin roirile fulgilor, – deodată fu izbit de glas jalnic omenesc. SADOVEANU, O. VII 365.