7 definiții pentru rocoțea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea).Et. nec. Cf. rocoină.

ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea).Et. nec. Cf. rocoină.

ROCOȚEÁ ~éle f. Plantă erbacee toxică, cu tulpina cilindrică, scundă și păroasă, cu frunze opuse liniare, cu flori albe și cu fructul o capsulă. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rocoțeá s. f., art. rocoțeáua, g.-d. art. rocoțélei; pl. rocoțéle, art. rocoțélele

rocoțeá s. f., art. rocoțeáua, g.-d. art. rocoțélei; pl. rocoțéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROCOȚEÁ s. (BOT.; Stellaria graminea) (reg.) intiță, ochișor, răcovină, râhnă, sclipeț, steluță, buruiana-junghiului, iarba-cășunatului.

ROCOȚEA s. (BOT.; Stellaria graminea) (reg.) intiță, ochișor, răcovină, rîhnă, sclipeț, steluță, buruiana-junghiului, iarba-cășunatului.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROCOȚEÁ (cf. rocoină) s. f. Plantă erbacee perenă toxică din familia cariofilaceelor, înaltă până la 60 cm, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe, dispuse în cime terminale (Stellaria graminea). Se cunosc c. 120 de specii răspândite pe tot globul.

Intrare: rocoțea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rocoțea
  • rocoțeaua
plural
  • rocoțele
  • rocoțelele
genitiv-dativ singular
  • rocoțele
  • rocoțelei
plural
  • rocoțele
  • rocoțelelor
vocativ singular
plural