10 definiții pentru robustețe (g.-d. -ți)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

robustețe sf [At: ARISTIA, PLUT. / E: robust + -ețe cf fr robustesse] 1-3 Însușirea de a fi robust (1-3) Si: putere, vigoare.

ROBUSTÉȚE s. f. Faptul de a fi robust; vigoare, putere, forță, rezistență fizică. – Din fr. robustesse.

ROBUSTÉȚE s. f. Faptul de a fi robust; putere, vigoare fizică.

ROBUSTÉȚE s.f. Însușirea de a fi robust; putere, vigoare fizică. [Cf. fr. robustesse].

ROBUSTÉȚE s. f. faptul de a fi robust; putere, vigoare fizică. (< fr. robustesse)

ROBUSTÉȚE f. livr. Caracter robust. [G.-D. robusteții] /<fr. robustesse


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

robustéțe s. f., art. robustéțea, g.-d. art. robustéții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROBUSTÉȚE s. v. energie.

ROBUSTEȚE s. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vîrtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.)

Intrare: robustețe (g.-d. -ți)
robustețe (g.-d. -ți) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robustețe
  • robustețea
plural
genitiv-dativ singular
  • robusteți
  • robusteții
plural
vocativ singular
plural