11 definiții pentru roabă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.

ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). – Et. nec.

ROÁBĂ, roabe, s. f. 1. Vehicul cu o ladă sau cu o platformă, cu o roată și cu două brațe de care împinge omul, folosit pentru a căra materiale pe o distanță mică; tărăboanță. Ana lasă roaba în drum ca să intre în curtea Mariei. DAVIDOGLU, M. 17. Din cîte o văgăună întunecoasă un om iese, cu o roabă plină de minereu. BOGZA, Ț. 65. El răsuflă ușurat, cînd Dumitru plecă cu roaba plină. SLAVICI, O. I 315. 2. Cantitate de material care se poate căra o dată cu roaba (1). Două-trei roabe de gunoi de cal. La TDRG.

ROÁBĂ roábe f. 1) Vehicul pentru transportat materiale la distanțe mici, format dintr-o ladă sau o platformă, rezemată pe o roată, și prevăzut cu două mânere. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de vehicul. O roabă de nisip. /Orig. nec.

roabă f. cărucioară cu o roată ce se împinge înaintea sa. [Lit. cărucioară de rob sau de muncitor].

roábă f., pl. e (d. rob, ca și sîrb. raba, cu acelașĭ înț.). Un fel de căruță cu o roată saŭ cu doŭă care servește la dus greutățĭ pe micĭ distanțe împingînd-o cu cele doŭă mînere pe care le are. – În nord tărăboanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

roábă s. f., g.-d. art. roábei; pl. roábe

roábă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. roábei; pl. roábe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROÁBĂ s. (pop.) tărăboanță, (reg.) rotcol, (prin Transilv.) căroaie. (A căra ceva cu ~.)

ROA s. (pop.) tărăboanță, (reg.) rotcol, (prin Transilv.) căroaie. (A căra ceva cu ~.) erată


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

roabă, roabe s. f. (intl.) dubă de intervenție.

Intrare: roabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roa
  • roaba
plural
  • roabe
  • roabele
genitiv-dativ singular
  • roabe
  • roabei
plural
  • roabe
  • roabelor
vocativ singular
plural