15 definiții pentru roșeață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

roșeață sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ruș~ / E: roșu + eață] 1 Culoare roșie Si: roșeală (1), (îrg) rușință 2 Culoare roșie a feței sau a altor părți ale corpului (datorită circulației sangvine) 3 Culoare roșie a feței (datorită unei emoții, a frigului etc.) Si: îmbujorare. 4 (Reg; îe) A-i mânca roșața fața A fi gras și sănătos. 5 (Îrg) Fard. 6 Pată roșie pe piele (simptom al unei boli). 7 (Pop) Erizipel. 8 (Pop) Pelagră. 9 (Pop) Gingivită. 10 (Pop) Bășicuță foarte dureroasă, care iese în nas. 11 (Buc; pop) Bube la copii apămte pe cap și pe față, îndată după naștere Si: rofiI (1). 12 (Ban) Rugina grâului. 13 (Bot; reg) Floare nedefinită mai îndeaproape Si: roșeală (9).

ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață.

ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață.

ROȘEÁȚĂ, roșeți, s. f. Culoare roșie. Nu se mai vedea roșeața cerului. DUMITRIU, N. 53. Și se făcu-n văzduh roșeață, C-ntr-un pahar cu sînge-umplut. COȘBUC, P. I 242. Cum ei mergînd alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață. EMINESCU, O. I 97. ♦ Împurpurare, culoare roșie a feței (trecătoare, ca semn al unei emoții, sau permanentă). O roșeață ușoară trecu repede peste fața copilului. DUMITRIU, N. 148. Roșeața mustrării i se ridicase în obraji. BART, E. 253.

ROȘEÁȚĂ/ f. 1) Culoare roșie. 2) Îmbujorare, împurpurare la față. ~a din obraji. 3) v. ROȘEALĂ. [G.-D. roșeții] /roșu + suf. ~eață

roșeață f. 1. coloarea roșie; 2. colorațiune a feței sub electul unei emoțiuni; 3. pete roșii pe față sau piele.

roșeáță f., pl. ețĭ (d. roș). Coloarea roșie: roșeața unuĭ vin, unuĭ apus de soare, unuĭ nas bețiv, unuĭ obraz care simte rușine. Pelagră. – Vechĭ ruș-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

roșeáță s. f., g.-d. art. roșéții

roșeáță s. f., g.-d. art. roșéții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROȘEÁȚĂ s. îmbujorare, împurpurare, roșeală, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)

ROȘEÁȚĂ s. v. erizipel, gingivită, pelagră, rugină.

roșeață s. v. ERIZIPEL. GINGIVITĂ. PELAGRĂ. RUGINĂ.

ROȘEAȚĂ s. îmbujorare, împurpurare, roșeală, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

roșeață, roșeți s. f. (intl.) aur.

Intrare: roșeață
roșeață substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșeață
  • roșeața
plural
  • roșeți
  • roșețile
genitiv-dativ singular
  • roșeți
  • roșeții
plural
  • roșeți
  • roșeților
vocativ singular
plural