6 definiții pentru ritmare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze. – Din fr. rythmer.

RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze. – Din fr. rythmer.

ritma vt [At: ARDELEANU, U. D. 64 / Pzi: ~mez / E: fr rythmer] 1-2 A imprima ritm (1-2) unui vers, unei fraze sau unei bucăți muzicale. 3-4 A imprima ritm (4-5) unei mișcări, unei acțiuni etc.

RITMÁ vb. I. tr. A da, a imprima un ritm (unei melodii); a pune accentul pe silabele unui vers, ale unei fraze. [Cf. fr. rythmer].

A RITMÁ ~éz tranz. 1) (melodii, versuri, mișcări etc.) A face să capete ritm. 2) A supune unui ritm regulat și pronunțat; a cadența. ~ mersul. /<fr. rythmer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ritmá vb., ind. prez. 1 sg. ritméz, 3 sg. și pl. ritmeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: ritmare
ritmare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ritmare
  • ritmarea
plural
  • ritmări
  • ritmările
genitiv-dativ singular
  • ritmări
  • ritmării
plural
  • ritmări
  • ritmărilor
vocativ singular
plural