opțiuni
  • info

13 definiții pentru rima

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIMA, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer.

RIMA, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer.

rima1 vi [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~mez / E: fr rimer] 1 (D. două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. 2 (Fig; d. lucruri, idei, persoane, etc.) A se potrivi. 3 (Fig; d. lucruri, idei, persoane etc.) A se asemăna. 4 (Rar) A face versuri cu rimă1 (1).

RIMA, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte, mai ales la sfîrșitul versurilor) A avea aceleași sunete în silabele finale (începînd de la ultima silabă accentuată). Cuvintele «soare» și «floare» rimează. ▭ Dacă ești poet, găsește cu ce rimează poețel? – Cu ușurel, răspunse altul. BOLINTINEANU, O. 397. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi. Asachi... are timidități, care nu prea rimează cu cele ce și-a impus în programul activității sale culturale. IBRĂILEANU, SP. CR. 45. Cum rimează aceste două deducțiuni și nu există oare nici o contrazicere? GHEREA, ST. CR. II 51. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. [Pantazi Ghica] a fost și rămîne poet, deși nu rimează mai niciodată, fără ca pentru aceasta scrierile sale să rămîie mai puțin poetice și canțonetele sale mai puțin de spirit. MACEDONSKI, O. IV 89.

RIMA vb. I. intr. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ (Fig.) A face versuri (cu rimă). [< fr. rimer, it. rimare].

RIMA vb. intr. 1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleași sunete în silabele finale. ◊ (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna. 2. (fig.) a face versuri (cu rimă). (< fr. rimer)

A RIMA ~ez intranz. 1) (despre cuvinte, versuri) A constitui o rimă; a avea aceeași rimă. 2) A face versuri cu rimă. 3) fig. (despre lucruri, oameni, idei etc.) A se potrivi întocmai; a se îmbina în mod armonios; a fi în ton; a armoniza; a concorda. /<fr. rimer

rimà v. 1. a avea acelaș sunet final; 2. a face versuri.

*riméz v. intr. (f. rimer, d. rime, rimă; it. rimare). Mă potrivesc în sunet începînd de la silaba accentuată, vorbind de versurĭ: scutură rimează cu flutură. V. tr. Fac versurĭ, maĭ ales proaste: a rima versurĭ de plăcintă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rimez, 3 rimează; conj. prez. 1 sg. să rimez, 3 să rimeze

rima (a ~) vb., ind. prez. 3 rimează

rima vb., ind. prez. 1 sg. rimez, 3 sg. și pl. rimează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RIMA vb. v. versifica.

RIMA vb. a versifica, (rar) a stihui, (înv.) a poetiza, a versui.

Intrare: rima
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rima
  • rimare
  • rimat
  • rimatu‑
  • rimând
  • rimându‑
 singular plural
  • rimează
  • rimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rimez
 (să)
  • rimez
  • rimam
  • rimai
  • rimasem
a II-a (tu)
  • rimezi
 (să)
  • rimezi
  • rimai
  • rimași
  • rimaseși
a III-a (el, ea)
  • rimează
 (să)
  • rimeze
  • rima
  • rimă
  • rimase
plural I (noi)
  • rimăm
 (să)
  • rimăm
  • rimam
  • rimarăm
  • rimaserăm
  • rimasem
a II-a (voi)
  • rimați
 (să)
  • rimați
  • rimați
  • rimarăți
  • rimaserăți
  • rimaseți
a III-a (ei, ele)
  • rimează
 (să)
  • rimeze
  • rimau
  • rimară
  • rimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rima, rimezverb

  • 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cuvintele «soare» și «floare» rimează. DLRLC
    • format_quote Dacă ești poet, găsește cu ce rimează poețel? – Cu ușurel, răspunse altul. BOLINTINEANU, O. 397. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      sinonime: asemălui potrivi
      • format_quote Asachi... are timidități, care nu prea rimează cu cele ce și-a impus în programul activității sale culturale. IBRĂILEANU, SP. CR. 45. DLRLC
      • format_quote Cum rimează aceste două deducțiuni și nu există oare nici o contrazicere? GHEREA, ST. CR. II 51. DLRLC
  • 2. rar A face versuri cu rimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Pantazi Ghica] a fost și rămîne poet, deși nu rimează mai niciodată, fără ca pentru aceasta scrierile sale să rămîie mai puțin poetice și canțonetele sale mai puțin de spirit. MACEDONSKI, O. IV 89. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.