RICINĂ, ricine, s. f. 1. Toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (Pop.) Ulei de ricin. – Din ricin.

ricină sf [At: KLOPSTOCK, F. 187 / V: (reg) reci~, riți~, reți~, răți~ / Pl: ~ne / E: ricin + -ă] 1 Toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2 (Pop) Ricin (2). 3 (Bot; pop) Ricin (1).

RICINĂ, ricine, s. f. 1. Toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (Pop.) Ulei de ricin. – Ricin + suf. -ă.

RICINĂ, ricine, s. f. 1. Toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sîngelui. 2. (Popular) Ulei de ricin.

RICINĂ s.f. Toxină vegetală extrasă din semințele de ricin, care are proprietatea de a aglutina globulele sîngelui. [< it. ricina, cf. fr. ricin].

RICINĂ s. f. toxină vegetală din semințele de ricin, care aglutinează globulele sângelui. (< it. ricina)

RICINĂ ~e f. Substanță toxică aflată în semințele ricinului. /ricin + suf. ~ă

răcină sf vz ricină

rățină sf vz ricină

recină sf vz ricină

rețină sf vz ricină

ricină (toxină vegetală) s. f., g.-d. art. ricinei; pl. ricine

ricină (toxină vegetală) s. f., g.-d. art. ricinei; pl. ricine

ricină s. f., g.-d. art. ricinei; pl. ricine

ricină

RICINĂ s. v. ulei de ricin.

RICINĂ s. ulei de ricin.