8 definiții pentru reînființare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REÎNFIINȚARE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.
REÎNFIINȚARE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. – V. reînființa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reînființare sf [At: BARCIANU / Pl: ~țări / E: reînființa] Înființare din nou.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REÎNFIINȚARE, reînființări, s. f. Acțiunea de a reînființa; reîntemeiere, refacere. Reînființarea colectivului artistic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reînființare (desp. -fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființării; pl. reînființări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reînființare (-fi-in-) s. f., g.-d. art. reînființării; pl. reînființări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reînființare s. f. înființare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REÎNFIINȚARE s. reîntemeiere. (~ unei societăți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REÎNFIINȚARE s. reîntemeiere. (~ unei societăți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -fi-in-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reînființare, reînființărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a reînființa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: refacere reîntemeiere
- Reînființarea colectivului artistic. DLRLC
-
etimologie:
- reînființa DEX '98 DEX '09