9 definiții pentru rezil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZÍL, rezile, s. n. (Înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille.

REZÍL, rezile, s. n. (Înv.) Fileu. [Var.: rizíl s. n.] – Din fr. résille.

rezil sn [At: ȘĂINEANU / V: riz~ / Pl: ~uri / E: fr résille] (Frî) Fileu (4).

REZÍL, rezile, s. n. (Franțuzism neobișnuit) Un fel de rețea cu care se înfășoară părul; fileu. (Fig., în forma rizil) Roma se întinde ca un rizil presărat de diamante. DELAVRANCEA, la CADE. – Variantă: rizíl s. n.

rezil n. rețea mică ce înfășură părul: reziluri de dame (= fr. résille).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezíl (înv.) s. n., pl. rezíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rezíl (-luri), s. n. – Fileu de păr. – Var. rizil. Fr. résille (Candrea).

Intrare: rezil
rezil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezil
  • rezilul
  • rezilu‑
plural
  • rezile
  • rezilele
genitiv-dativ singular
  • rezil
  • rezilului
plural
  • rezile
  • rezilelor
vocativ singular
plural
rezil2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezil
  • rezilul
  • rezilu‑
plural
  • reziluri
  • rezilurile
genitiv-dativ singular
  • rezil
  • rezilului
plural
  • reziluri
  • rezilurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)