11 definiții pentru rezemătoare răzimătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.

REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.

REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. (Și în forma răzimătoare) 1. Spătar, spetează (de scaun). Lăsă capul înapoi pe răzimătoarea fotoliului și închise ochii. REBREANU, R. I 227. Se duse pînă la fereastră, se întoarse și rămase cu mîna pe rezemătoarea unui scaun, gîndindu-se. D. ZAMFIRESCU, R. 39. ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se reazemă brațele. Scaunele erau de nuc, cu spătare înalte și cu rezemători pentru mîni. GANE, N. II 160. 2. Balustradă, parapet, rampă. Se așezară toți cinci sprijiniți de rezemătoarea podețului. D. ZAMFIRESCU, R. 134. – Variantă: (Mold.) răzimătoáre s. f.

REZEMĂTOÁRE ~óri f. Element al unui obiect de mobilă (spătar, spetează) sau al unei construcții (balustradă, parapet) de care se poate sprijini sau rezema; sprijinitoare. /a (se) rezema + suf. ~ătoare

rezemătoare f. ceeace servă de reazim.

rezemătoáre f., pl. orĭ. Lucru fix de care se reazămă altu: rezemătoare de puștĭ saŭ rastel. – În est răzăm-.

RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare.

RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare.

RĂZIMĂTOÁRE s. f. v. rezemătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri

rezemătoáre s. f., g.-d. art. rezemătórii; pl. rezemătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REZEMĂTOÁRE s. 1. v. reazem. 2. (TEHN.) (reg.) jug. (~ la piuă.) 3. (CONSTR.) balustradă, parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scara.) 4. spate, spătar, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.)

REZEMĂTOARE s. 1. (TEHN.) reazem, sprijin. (O piesă care servește ca ~.) 2. (TEHN.) (reg.) jug. (~ la piuă.) 3. balustradă, parapet, parmaclîc, pălimar, rampă, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 4. spate, spătar, spetează, (înv. și reg.) spată. (~ la un scaun.)

Intrare: rezemătoare
rezemătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezemătoare
  • rezemătoarea
plural
  • rezemători
  • rezemătorile
genitiv-dativ singular
  • rezemători
  • rezemătorii
plural
  • rezemători
  • rezemătorilor
vocativ singular
plural
răzimătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzimătoare
  • răzimătoarea
plural
  • răzimători
  • răzimătorile
genitiv-dativ singular
  • răzimători
  • răzimătorii
plural
  • răzimători
  • răzimătorilor
vocativ singular
plural