RETRO adj. invar. (Despre modă, muzică etc.) Care indică o preferință pentru fenomene din trecut; care marchează o întoarcere, reluând sau imitând un stil mai vechi. – Din fr. retro[grade].

retro² [At: DN² / E: fr rétro] 1 ain (D. stil, muzică, modă) Care marchează o întoarcere (reluând sau imitând un stil mai vechi). 2 sni (La biliard) Efect de recul. 3 sni (La biliard; îe) A face un ~ A executa o lovitură care să imprime bilei o mișcare înapoi.

RETRO adj. invar. (Despre modă, muzică etc.) Care reflectă o întoarcere în timp (reluând sau imitând un stil mai vechi). – Din fr. retro[grade].

RETRO² I. adj. inv. (despre stil, muzică, modă) care marchează o întoarcere (reluând sau imitând un stil mai vechi). II. s. n. (biliard) efect de recul. ♦ a face un ~ = a executa o lovitură care să imprime bilei o mișcare înapoi. (< fr. rétro)

retro adj. inv. Care marchează o întoarcere (reluând sau imitând un stil mai vechi) ◊ „[...] o modă «retro» a pălăriilor și coafurilor aducând încă aminte de moda anilor dinainte de primul război mondial.” R.l. 15 VII 75 p. 6. ◊ „A adopta stilul retro, în concepția lor, înseamnă a da libertatea să se folosească toate formele, schemele, combinațiile care de-a lungul anilor au prins la public, au făcut vânzare, au avut succes.” Săpt. 3 XI 78 p. 8. ◊ „Parfumul «retro» al străzilor, cafenelelor bucureștene [...]” Sc. 22 II 79 p. 4 (abreviere din fr. retro[grade]; DMC 1973; L. Seche în SCL 2/76 p. 202; DEX-S)

RETRO adj. invar. Care marchează o întoarcere în trecut; care imită ceva vechi. /<fr. retro[grade]

retro (desp. re-tro) adj. invar. (ținute ~)

*retro (re-tro) adj. invar.

retro adj. invar.

RÉTRO² (< fr.) adj. invar. Care indică o preferință pentru fenomene din trecut; care marchează o întoarcere, reluând sau imitând un stil mai vechi (ex. muzică r.).