9 definiții pentru respiro (subst.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESPÍRO s. n. Moment de relaxare, de repaus între două perioade tensionate, agitate. – Din it. respiro.

respiro sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: it respiro] Răgaz (2).

RESPÍRO s. n. (Livr.) Moment de relaxare, de repaus între două perioade de tensiune. – Din it. respiro.

RESPÍRO s. n. (Livr.) Moment de relaxare, de repaus între două perioade de tensiune. – Din it. respiro.

RESPÍRO s. n. moment de relaxare, de repaus; răgaz, odihnă. (< it. respiro)

respíro s. sg.tant. (livr.) ♦ 1. Relaxare, repaus ◊ „În genere, ziua de odihnă este un eficient «respiro» pentru toți membrii caravanei despresurați de grijile presante ale programului zilnic.” R.l. 17 VI 74 p. 5; v. și Sc. 19 XII 79 p. 1. ♦ 2. (impropriu) (Ultima) oră ◊ „Știrile de ultim respiro referitoare la mode.” Săpt. 23 I 76 p. 8 (din it. respiro; DEX-S; cuv. este mai vechi în română)

RESPÍRO n. livr. Moment de relaxare între două perioade de tensiune. / < it. respiro


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*respíro s. n., art. respíroul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RESPÍRO s. v. destindere.

Intrare: respiro (subst.)
respiro (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • respiro
  • respiroul
  • respirou‑
plural
genitiv-dativ singular
  • respiro
  • respiroului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)