9 definiții pentru reintegrație reintegrațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REINTEGRÁȚIE, reintegrații, s. f. Reintegrare. [Var.: reintegrațiúne s. f.] – Din fr. réintégration.

REINTEGRÁȚIE, reintegrații, s. f. Reintegrare. [Var.: reintegrațiúne s. f.] – Din fr. réintégration.

reintegrație sf [At: DN2 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr réintégration] 1-3 Reintegrare (1-3).

REINTEGRÁȚIE s.f. Reintegrare. [Gen. -iei, var. reintegrațiune s.f. / < lat. reintegratio, fr. réintégration].

REINTEGRÁȚIE s. f. reintegrare. (< fr. réintégration)

REINTEGRAȚIÚNE s. f. v. reintegrație.

REINTEGRAȚIÚNE s. f. v. reintegrație.

reintegrațiune sf vz reintegrație

REINTEGRAȚIÚNE s.f. v. reintegrație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reintegráție (-te-gra-ți-e) s. f., art. reintegráția (-ți-a), g.-d. art. reintegráției; pl. reintegráții, art. reintegráțiile (-ți-i-)

Intrare: reintegrație
reintegrație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reintegrație
  • reintegrația
plural
  • reintegrații
  • reintegrațiile
genitiv-dativ singular
  • reintegrații
  • reintegrației
plural
  • reintegrații
  • reintegrațiilor
vocativ singular
plural
reintegrațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reintegrațiune
  • reintegrațiunea
plural
  • reintegrațiuni
  • reintegrațiunile
genitiv-dativ singular
  • reintegrațiuni
  • reintegrațiunii
plural
  • reintegrațiuni
  • reintegrațiunilor
vocativ singular
plural