opțiuni
  • info

12 definiții pentru refutare

din care

Explicative DEX

REFUTARE, refutări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta.

refutare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: refuta] (Frm) Combatere a unei teorii, a unei afirmații, prin argumente puternice Si: refutație.

REFUTARE, refutări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – V. refuta.

REFUTARE, refutări, s. f. (Franțuzism învechit) Acțiunea de a (se) refuta și rezultatul ei.

REFUTARE s.f. Acțiunea de a refuta; refutație. [< refuta].

refutare f. 1. fapta de a refuta; 2. partea unui discurs în care se răspunde obiecțiunilor adversarului.

*refutațiúne f. (lat. refutatio, -ónis). Ret. Acțiunea de a refuta. Acea parte a discursuluĭ pin care refutezĭ obĭecțiunile adversaruluĭ. – Și -áție și -áre.

Ortografice DOOM

refutare (livr.) s. f., g.-d. art. refutării; pl. refutări

refutare (livr.) s. f., g.-d. art. refutării; pl. refutări

refutare s. f., g,-d. art. refutării; pl. refutări

Sinonime

REFUTARE s. (livr.) refutație.

REFUTARE s. (livr.) refutație.

Intrare: refutare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refutare
  • refutarea
plural
  • refutări
  • refutările
genitiv-dativ singular
  • refutări
  • refutării
plural
  • refutări
  • refutărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

refutare, refutărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi refuta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.