RADĂ¹, rade, s. f. Zonă de apă din vecinătatea unei coaste, cu sistem de apărare naturală sau artificială, servind la adăpostirea navelor într-un port împotriva vânturilor, valurilor ori curenților. – Din fr. rade.

radă² sf [At: LĂZĂRESCU, S. 43/15 / Pl: ~de / E: fr rade] Porțiune de apă în apropierea unui port, apărată de vânturi și de valuri, în care sunt ancorate navele care așteaptă intrarea în port sau ieșirea în larg.

RADĂ¹, rade, s. f. Zonă de apă din vecinătatea unei coaste, cu sistem de apărare naturală sau artificială, servind la adăpostirea navelor într-un port împotriva vânturilor, valurilor sau curenților. – Din fr. rade.

RADĂ, rade, s. f. Porțiune de apă lîngă țărmul mării, închisă în parte prin diguri, servind la adăpostirea navelor într-un port. În rada portului, departe, sub cerul de porțelan, două vapoare negre zăceau ancorate. BART, E. 19. ♦ (Neobișnuit) Port. La Giurgiu să hoinărim o noapte prin radă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 112, 4/1.

RADĂ s.f. Zonă de apă din vecinătatea unei coaste, apărată prin diguri de valuri și de curenți, unde se adăpostesc navele. [< fr. rade, it. rada].

RADĂ s. f. zonă de apă din vecinătatea unui port, apărată prin diguri de valuri și curenți, unde navele staționează la ancoră. (< fr. rade)

RADĂ ~e f. Bazin de apă din apropierea unui port, servind la staționarea și la adăpostirea navelor. /<fr. rade

radă f. mare basin (natural sau artificial) spre mare unde corăbiile se pot adăposti (= fr. rade).

2) *rádă f., pl. e (fr. rade, d. engl. road, vechĭ rod, id.). Mar. Mare basin natural saŭ artificial în care se pot adăposti corăbiile într’un port în ainte de a ĭeși în largu măriĭ.

radă s. f., g.-d. art. radei; pl. rade

radă s. f., g.-d. art. radei; pl. rade

radă (zonă portuară, consiliu) s. f., g.-d. art. radei; pl. rade