19 definiții pentru radiu Ra radium


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

radiu1 sns [At: ARH. OLT. I, 108 / V: ~m / E: fr radium, ger Radium] Element radioactiv, din grupa metalelor alcalino-pământoase, asemănător din punct de vedere chimic cu bariul, întrebuințat în fizică și în medicină.

RÁDIU s. n. Element radioactiv care se găsește în minereurile de uraniu, folosit în medicină și în fizica nucleară. [Var.: rádium s. n.] – Din fr. radium.

RÁDIU s. n. Element radioactiv care se găsește în minereurile de uraniu, folosit în medicină și în fizica nucleară. [Var.: rádium s. n.] – Din fr. radium.

RÁDIU s. n. Metal radioactiv, asemănător din punct de vedere chimic cu bariul. Radiul a avut deja aplicațiuni medicale din cauza proprietăților lui de a distruge țesuturile. MARINESCU, P. A. 34. – Variantă: rádium (MARINESCU, P. A. 34) s. n.

RÁDIU s.n. Element radioactiv asemănător din punct de vedere chimic cu bariul, întrebuințat în fizică și medicină. [Pron. -diu, var. radium s.n. / < fr. radium].

RÁDIU/RÁDIUM s. n. element radioactiv din grupa metalelor alcalino-pământoase, folosit în substanță emițătoare de radiații în medicină și în fizica nucleară. (< fr. radium)

RÁDIU n. Metal alb-argintiu, radioactiv, întrebuințat, mai ales, ca sursă pentru obținerea neutronilor (în medicină). [Var. radium] /<fr. radium, germ. Radium

*rádiŭ n. (lat. științific radium, d. lat. radius, rază, din cauză că emite raze). Chim. Un metal descoperit de Curie, Bémont și soția luĭ Curie la 1899. – Radiu se află în oxidu natural de uraniŭ și se caracterizează pin sările și soluțiunile sărilor luĭ, care emit raze care influențează placa fotografică, fac aeru conductor de electricitate, produc diverse acțiunĭ chimice ș. a.

RÁDIUM s. n. v. radiu.

radiu(m) n. metal descoperit în 1899 de Curie și caracterizat prin aceea că sărurile sale sunt luminoase, producând diferite acțiuni chimice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rádiu [diu pron. dĭu] s. n., art. rádiul; simb. Ra

rádiu [-diu pron. -diu]/rádium (sil. -di-um) s. n., art. rádiul /rádiumul; simb. Ra


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÁDIU (< fr., germ. {i}; {s} fr. radio[actif] „radioactiv”) s. n. Element radioactiv (Ra; nr. at. 88, m. at. 226,03) din grupa metalelor alcalino-pământoase. Se găsește în minereuri de uraniu. A fost descoperit în 1898 de Pierre și Maria Skłodowska-Curie și colaboratorul lor G. Bémont și izolat în 1910. Cel mai stabil izotop, Ra226, are perioada de înjumătățire de 1620 de ani; metal alb-argintiu strălucitor, foarte activ. Datorită proprietăților sale radioactive este folosit în medicină (terapia prin radiații, radiologie, medicină nucleară) și în tehincă (în amestec cu beriliu servește ca sursă de neutroni).

Ra, simbol chimic pentru radiu.

Intrare: radiu
  • pronunție: -dĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radiu
  • radiul
  • radiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • radiu
  • radiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radium
  • radiumul
  • radiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • radium
  • radiumului
plural
vocativ singular
plural
Ra1 (simbol) simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ra
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

radiu Ra radium

  • 1. Element radioactiv, metal alb-argintiu, asemănător din punct de vedere chimic cu bariul, care se găsește în minereurile de uraniu, folosit în medicină și în fizica nucleară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX un exemplu
    exemple
    • Radiul a avut deja aplicațiuni medicale din cauza proprietăților lui de a distruge țesuturile. MARINESCU, P. A. 34.
      surse: DLRLC
  • comentariu simbol Ra
    surse: DOOM 2

etimologie: