rachierie² sf [At: IORGA, S. D. VI, 189 / P: ~chi-e~ / V: (rar) ~iar~, răc~ / Pl: ~ii / E: rachiu + -erie] 1 Fabrică sau depozit de rachiu. 2 Loc unde se vinde rachiu.

RACHIERIE, rachierii, s. f. (Învechit) Fabrică sau depozit de rachiu; povarnă, velniță; îndeletnicirea de a fabrica sau de a vinde rachiul. Ce dumnezeu! Crezi c-am să calicesc? Rachieria merge strună. DELAVRANCEA, O. II 301. La 1 noiembrie voi începe a merge la universitate spre a învăța teoria agriculturei sau a lucrărei pămîntului, mătăsăria, rachieria. KOGĂLNICEANU, S. 117. – Pronunțat: -chi-e-.

RACHIERIE ~i f. 1) înv. Întreprindere unde se produce rachiu. 2) Depozit de rachiu. 3) Meserie de rachier. [G.-D. rachieriei; Sil. -chi-e] /rachier + suf. ~rie

rachierie f. fabrică de rachiu.

rachieríe f. (d. rachiŭ). Fabrică saŭ prăvălie de rachiŭ.

rachiarie sf vz rachierie

răchierie sf vz rachierie

rachierie (înv.) (desp. -chi-e-) s. f., art. rachieria, g.-d. art. rachieriei; (fabrici, depozite) pl. rachierii, art. rachieriile (desp. -ri-i-)

rachierie (înv.) (-chi-e-) s. f., art. rachieria, g.-d. art. rachieriei; (fabrici, depozite) pl. rachierii, art. rachieriile

rachierie (ocupație, fabrică, depozit) s. f. (sil. -chi-e-), art. rachieria (sil. -ri-a), g.-d. art. rachieriei; (fabrici, depozite) pl. rachierii, art. rachieriile

rachierie, -riei gen. a.

RACHIERIE s. v. povarnă, velniță.

rachierie s. v. POVARNĂ. VELNIȚĂ.