24 de definiții pentru rață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rață sf [At: CANTEMIR, IST. 179 / V: (reg) reață / Pl: ~țe, (reg) rățe, rețe, răți / E: ns cf alb rosë, srb raca] 1 Specii de păsări înotătoare, domestice sau sălbatice, cu picioarele scurte, cu ciocul lat și turtit (Anas platyrhynchos). 2 (Șîs ~ sălbatică) Specie de rațe (1) vânate pentru carnea lor gustoasă. 3 (Șîs ~ domestică) Denumire dată multiplelor varietăți provenite prin domesticirea raței (2) sălbatice, deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitățile productive etc. 4 (Îe) A-i intra (cuiva) ~ în traistă A i se face frică. 5 (Îe) A prinde (pe cineva) cu ~ în traistă A prinde pe cineva asupra faptului. 6 (În jocurile de copii; îe) A face mâna ~ A așeza degetul arătător peste cel mare, mijlociul peste arătător ș.a.m.d. 7 (Reg; îc) ~-de-tău Pescăruș (Alcedo ispida). 8 (Reg; îae) Cocor (1) (Grus cinerea). 9 (Iht; reg) Știucă (Esox lucius). 10 Urinal. 11 (Reg) Nume dat de copii fiecăreia dintre jumătățile unei nuci. 12 (Art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 (Art.) Melodia după care se execută rața (12).

RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice și sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat și turtit, cu trunchiul scurt și îndesat, și cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas).Rață sălbatică = strămoșul celor mai multe rațe domestice, foarte asemănătoare cu acestea și apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Rață domestică = denumire dată multiplelor varietăți provenite prin domesticirea raței sălbatice și deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitățile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se mișca, a umbla) ca o rață = (a merge etc.) cu mersul legănat, greoi. 2. Urinal. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. alb. rosë, sb. raca.

RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice și sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat și turtit, cu trunchiul scurt și îndesat, și cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas).Rață sălbatică = strămoșul celor mai multe rațe domestice, foarte asemănătoare cu acestea și apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Rață domestică = denumire dată multiplelor varietăți provenite prin domesticirea raței sălbatice și deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitățile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se mișca, a umbla) ca o rață = (a merge etc.) cu mersul legănat, greoi. 2. Urinal. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. alb. rosë, scr. raca.

RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Pasăre domestică palmipedă cu ciocul lat și turtit, cu gîtul și picioarele scurte, crescută de om pentru carne, ouă și fulgi (Anas). Rațele... se ghemuiră pe lîngă ziduri și ostrețe. ARGHEZI, P. T. 106. Cafeaua... se varsă pe pantalonii mei de vizită, coloarea oului de rață. CARAGIALE, O. II 167. ◊ Expr. A umbla ca o rață = a avea mersul legănat. ◊ Compuse: rață sălbatică = pasăre călătoare de apă foarte asemănătoare cu rața domestică, vînată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhyncha). Erau rațele sălbatice, ieșite pe podul argintiu al lunei. SADOVEANU, O. VII 164. Sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătînd apa-ntunecată de un nour trecător. ALECSANDRI, P. A. 124; rață leșească v. leșesc. 2. Urinal. – Pl. și: rățe (SADOVEANU, O. VIII 205, CREANGĂ, P. 242, ȘEZ. I 240).

RÁȚĂ1 ~e f. 1) Pasăre înotătoare, de talie medie, cu cioc lat, rotunjit la vârf, cu picioare scurte și palmate și cu penaj divers colorat. ~ domestică. ~ sălbatică.A umbla (sau a merge) ca o ~ (sau ca ~a) a merge legănat. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. / cf. alb. rosë, sb. raca

RÁȚĂ2 f. art. 1) Dans popular executat de perechi, cu pași legănați. 2) Melodie după care se execută acest dans. /cf. alb. rosë, sb. raca

rață f. 1. pasăre din ordinul notătoarelor, cu pene pestrițe lucitoare: ea folosește omului prin carnea, ouăle și puful ei cel moale (Anas); 2. hora soldaților; de-a rața, joc de copii care imită mișcările greoaie ale raței. [Dial. (Slănic) nață = lat. *ANATEA (din ANAS. ANATIS)].

ráță f., pl. e și (est) rățĭ (sîrb. raca, nsl. raca, [de unde și ung. réce]; alb. rosă). Un fel de pasăre palmipedă domestică maĭ mică de cît gîsca și cu botu lat (ánas): rața măcăĭește. Rața leșească, gotcă. Mers de rață, mers legănat, ca de om gras. A arunca cuĭva o rață în traĭstă (pin aluz. la măcăitu trădător al rațeĭ), a răspunde la acuzațiunile saŭ ironiile cuĭva pintr’o vorbă care să-l pună la locu luĭ orĭ să-l coste orĭ să-l compromită. – Rațele sălbatice îs maĭ micĭ de cît cele domestice și trăĭesc pe la noĭ în mare număr, maĭ ales pe lacurĭ. Oŭăle de rață îs maĭ marĭ și maĭ gustoase de cît cele de găină, ĭar coaja lor e verzuĭe, dar și albă une-orĭ. V. boboc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ráță s. f., g.-d. art. ráței; pl. ráțe

ráță s. f., g.-d. art. ráței; pl. ráțe

ráță sălbátică s. f. + adj.

ráță sălbátică s. f. + adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÁȚĂ s. v. ploscă, urinar.

RAȚĂ MÍCĂ s. v. sarselă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ráță (ráțe), s. f. – Pasăre înotătoare cu ciocul lat și turtit. – Mr. rosă. Sl. (sb., slov. raca, bg. rĕca, sb. race), cf. alb. rosë (› mr.) mag. réce (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, II, 16) sau din alb. (Philippide, II, 730) este improbabilă. – Der. rățoi, s. m. (masculul raței); rățoi, vb. refl. (a se răsti la cineva, a ridica vocea; a se făli, a face pe); rățoială, s. f. (umflare în pene, lăudăroșenie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rața, 1. Joc* ritual cu caracter imitativ, făcând parte din complexul călușului*, în sudul Olteniei. Este legat de fertilitate și executat de 2 călușari (personaje centrale); în același timp restul călușarilor fac un joc simplu de acompaniament, bătând din palme, de câte două ori la începutul fiecărei fraze* muzicale, și imitând strigătul raței. Ritmul este bunar* și mișcarea moderată. 2. Joc popular românesc, variantă de sârbă*, jucat de bărbați, mai ales în Muntenia și Moldova. Se execută în semicerc cu brațele pe umeri și se desfășoară la comandă cu figuri imitative (ascuțitul coasei, mișcarea de cosire, pieptănarea părului în oglindă, răsucitul mustății etc.). Are ritm binar și o mișcare vioaie. În Moldova mai poate fi întâlnit și sub denumirea ofițereasca.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RÁȚĂ (cuv. autohton) s. f. Pasăre înotătoare din ordinul anseriformelor, cu cioc lățit, cu trunchi scurt și îndesat și picioare deplasate spre partea posterioară a trunchiului. Masculul are de obicei penajul mai viu colorat. Există numeroase specii, majoritatea fiind migratoare. Se disting rațe de suprafață, din familia Anatine, care se hrănesc prin agitarea apei și bascularea corpului pentru a căuta hrana în apă, fără a se scufunda cu totul (ex. rața sălbatică mare, rața mică, rața lingurar) și rațe scufundătoare, subfamilia Aythyine, care se scufundă și înoată sub apă (ex. rața sunătoare). ◊ R. sălbatică mare = strămoșul celor mai multe rase de rațe domestice (Anas platyrhynchos). R.-lingurar = rață cu ciocul lung, lățit la capăt ca o lingură (Anas clypeata); cuibărește rar în România, mai ales în Delta Dunării. R. mandarin (Aix galericulata), originară din China; masculul prezintă un colorit foarte original. R. sunătoare (Bucephala changula), răspândită în pădurile din nordul Eurasiei.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da la boboci / la rațe expr. a vomita, a vărsa.

a prinde (pe cineva) cu mâța în sac / cu ocaua mică / cu rața-n gură expr. a surprinde (pe cineva) în flagrant delict; a(-i) dovedi (cuiva) vinovăția / necinstea etc.

a se băga ca rața-n muci expr. (adol. vulg.) v. a se băga ca musca-n curul calului.

Intrare: rață
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rață
  • rața
plural
  • rațe
  • rațele
genitiv-dativ singular
  • rațe
  • raței
plural
  • rațe
  • rațelor
vocativ singular
plural