14 definiții pentru r


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

R, r, s. m. 1. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală). [Pr.: er, re, rî.Pl. și (1, n.) r-uri]

r1 smi [P: re] 1 A douăzecea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător literei r (1), consoană sonantă lichidă vibrantă dentală.

r2 smi [At: MDA ms / P: er] Simbol matematic pentru raza cercului.

R s. m. invar. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă (3) vibrantă (1) dentală). [Pr.: re]

R s. m. invar. A nouăsprezecea literă a alfabetului, numită «re», și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană vibrantă dentală sonoră.

R s. m. invar. A nouăsprezecea[1] literă a alfabetului, numită „re”, și sunetul corespunzător.[1]

  1. [1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

r m. A opt-spre-zecea literă a alfabetuluĭ. Reprezentă un sunet care se produce pin vibrarea vîrfuluĭ limbiĭ, maĭ mult orĭ maĭ puțin identic cu sunetu pe care-l produce pelea întinsă a darabaneĭ cînd o facĭ să vibreze făcînd să sară pe ĭa vîrfu degetuluĭ. Copiiĭ pînă la 3 anĭ nu-l pot pronunța și-l înlocuĭesc cu l, ŭ saŭ î saŭ chear gh. Francejiiĭ de nord și Germaniĭ de nord nu-l pronunță cu vîrfu limbiĭ, ci cu rădăcina limbiĭ, vecin cu sunetu h, cu alte cuvinte un sunet hîrîit și urît. Tot așa și Jidaniĭ aŭ un r hîrîit care displace Românuluĭ. Pintre Româniĭ adulțĭ aceĭa care hîrîĭe îs foarte rarĭ, de ordinar orășenĭ și extrem de rarĭ țăranĭ! – Chinejiĭ, neavînd r, îl înlocuĭesc cu l. Eĭ zic Fulanțu (din Franța, îld. Francia) cum zic Turciĭ tulumba, din it. tromba. Dar Turciĭ, ca și Unguriĭ, aŭ r. Slaviĭ și Greciĭ aŭ și eĭ r vibrant și limpede. Italieniĭ, Spanioliĭ și Portughejiĭ aŭ un r foarte puternic. Englejiĭ, deși îl scriŭ, de multe orĭ nu-l maĭ pronunță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

r1 (literă) [cit. er / re / rî] s. m. / s. n., pl. r / r-uri

r2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. r

R, r s. m. invar. [cit. re, în simb. și er]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

R s. m. invar. 1. A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală). 2. (METR.) Simbol pentru roentgen. 3. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor reale.

°R (METR.), simbol pentru grad Réaumur.

Intrare: r
  • pronunție: er, re, rî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • r
  • r-ul
  • r-u‑
plural
  • r-uri
  • r-urile
genitiv-dativ singular
  • r
  • r-ului
plural
  • r-uri
  • r-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

r

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A douăzeci și una literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09 DE
    • diferențiere A nouăsprezecea literă a alfabetului.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (consoană sonantă lichidă vibrantă dentală).
    surse: DEX '09 DLRLC DE
  • 3. substantiv masculin invariabil metrologie (Sub forma R) Simbol pentru roentgen.
    surse: DE
  • 4. substantiv masculin invariabil matematică (Sub forma R) Simbol pentru mulțimea numerelor reale.
    surse: DE
  • 5. metrologie (Sub forma °R) Simbol pentru grad Réaumur.
    surse: DE

etimologie: