12 definiții pentru rățoi (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂȚÓI1, rățoi, s. m. Bărbătușul raței. ◊ Mustăți coada rățoiului = mustăți cu capetele răsucite în spirală. – Rață + suf. -oi.

RĂȚÓI1, rățoi, s. m. Bărbătușul raței. ◊ Mustăți coada rățoiului = mustăți cu capetele răsucite în spirală. – Rață + suf. -oi.

rățoi1 sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: rață + -oi] 1 Bărbătușul raței (1). 2 (D. șuvițe de păr, mustăți etc.; îe) Coada ~ului sau coadă de ~ Cu capetele răsucite în spirală. 3 (Dep) Bărbat înfumurat. 4 (Reg) Flăcău care îl însoțește pe naș la nuntă, ducându-i ploconul.

RĂȚÓI1, rățoi, s. m. Bărbătușul raței, puțin mai mare decît aceasta, cu penajul mai colorat și cu cîteva pene de la coadă întoarse în sus. Nici eu, nici indianul nu știam că rățoiul cel mare, din marginea de cătră noi a luciului, e o pasere sfîntă din țara de la miazăzi, – cu pene de azur și ochi de ametiste fumurii. SADOVEANU, O. A. II 146. Domnul cu lavalieră continuă să surîdă, răsucindu-și vîrful bărbii, din care făcuse un cîrlionț ca o coadă de rățoi. C. PETRESCU, Î. II 111. ◊ Loc. adj. Coada rățoiului = (despre mustăți) cu capetele răsucite în spirală.

RĂȚÓI ~ m. Bărbătușul raței. /rață + suf. ~oi

rățóĭ m., pl. tot așa (d. rață. Masculu rațeĭ. (Are pene mult maĭ frumoase de cît rața, afară de cazu cînd e alb, și niște pene micĭ răsucite ca un inel deasupra coadeĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rățoi1 (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rățoiesc, 3 sg. se rățoiește, imperf. 1 sg. mă rățoiam; conj. prez. 1 sg. să mă rățoiesc, 3 să se rățoiască; imper. 2 sg. afirm. rățoiește-te; ger. rățoindu-mă

rățoi2 s. m., pl. rățoi, art. rățoii

rățoi1 s. m., pl. rățoi, art. rățoii

rățói s. m., pl. rățói, art. rățóii

Intrare: rățoi (s.m.)
rățoi1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rățoi
  • rățoiul
  • rățoiu‑
plural
  • rățoi
  • rățoii
genitiv-dativ singular
  • rățoi
  • rățoiului
plural
  • rățoi
  • rățoilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rățoi, rățoisubstantiv masculin

  • 1. Bărbătușul raței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: rățoiaș
    • format_quote Nici eu, nici indianul nu știam că rățoiul cel mare, din marginea de cătră noi a luciului, e o pasere sfîntă din țara de la miazăzi, – cu pene de azur și ochi de ametiste fumurii. SADOVEANU, O. A. II 146. DLRLC
    • format_quote Domnul cu lavalieră continuă să surîdă, răsucindu-și vîrful bărbii, din care făcuse un cîrlionț ca o coadă de rățoi. C. PETRESCU, Î. II 111. DLRLC
    • 1.1. Mustăți coada rățoiului = mustăți cu capetele răsucite în spirală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Rață + sufix -oi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.