16 definiții pentru răzmeriță răzmiriță rezmeriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. (Pop.) Răscoală, răzvrătire. [Var.: rắzmiriță, rézmeriță s. f.] – Din bg., sb. razmirica.

răzmeriță sf [At: CORESI, L. 360/8 / V: ~mir~ (A și: ~mir~), rez~, rezmir~, (reg) lișmir~ (A: nct), răzmeliță, ~mili~ (A și: ~mili~), rijm~ (A: nct), roșmir~ (A: nct) / S și: răs~ / Pl: ~țe, ~ți / E: vsl размирица] 1 Război (1). 2 Răscoală1 (1).

RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. (Pop.) Răscoală, răzvrătire. [Var.: rắzmiriță, rézmeriță s. f.] – Din bg., scr. razmirica.

RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. Răscoală, răzvrătire. Dacă o veni ceasul răzmeriții: el, în frunte! C. PETRESCU, A. R. 58. Acu dacă a venit răzmerița, oamenii vor s-apuce și ei nițel pămînt. REBREANU, R. II 91. Gătește-mă măiculiță, De-un cal bun și de-o suliță Că la vară-i răzmeriță. SEVASTOS, C. 271. – Pl. și: răzmeriți (ALECSANDRI, T. I 239). – Variante: răzmiriță (ALECSANDRI, T. 955), rézmeriță (RUSSO, S. 171) s. f.

RẮZMERIȚĂ ~e f. rar pop. Răscoală spontană și neorganizată. [G.-D. răzmeriței] /<bulg., sl. razmirica

RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RẮZMIRIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RÉZMERIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RÉZMERIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

RÉZMERIȚĂ s. f. v. răzmeriță.

rezmeriță sf vz răzmeriță

răsmeriță f. Mold. revoluțiune, în special cea dela 1821: de când cu răsmerița volintirilor AL. [Slav. RAZMIRIȚA, răsboiu].

rắzmiriță f., pl. e (vsl. razmirica, d. mirŭ, pace). Revoluțiune, rebeliune, revoltă, răscoală: răzmirița dela 1821 (zavera). – Și răzmeriță și răzmăriță, ĭar în Olt. și la Româniĭ din Bulgaria răzmeliță. Rar și -íriță, și -ríță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rắzmeriță (pop.) s. f., g.-d. art. rắzmeriței; pl. rắzmerițe

răzmeríță s. f., g.-d. art. răzmeríței; pl. răzmeríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZMERIȚĂ s. v. răscoală.

RĂZMERIȚĂ s. răscoală, răsculare, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.)

Intrare: răzmeriță
răzmeriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzmeriță
  • răzmerița
plural
  • răzmerițe
  • răzmerițele
genitiv-dativ singular
  • răzmerițe
  • răzmeriței
plural
  • răzmerițe
  • răzmerițelor
vocativ singular
plural
răzmiriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzmiriță
  • răzmirița
plural
  • răzmirițe
  • răzmirițele
genitiv-dativ singular
  • răzmirițe
  • răzmiriței
plural
  • răzmirițe
  • răzmirițelor
vocativ singular
plural
rezmeriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezmeriță
  • rezmerița
plural
  • rezmerițe
  • rezmerițele
genitiv-dativ singular
  • rezmerițe
  • rezmeriței
plural
  • rezmerițe
  • rezmerițelor
vocativ singular
plural