12 definiții pentru răzgândi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZGÂNDÍ, răzgândesc, vb. IV. Refl. 1. A-și schimba gândul, părerea sau hotărârea, a reveni asupra unei hotărâri luate. 2. (În legătură cu „a se gândi”) A reflecta bine, a chibzui îndelung. – Pref. răz- + gândi.

răzgândi vr [At: ALECSANDRI, T. 1365 / V: resg~ / S și: răsg~ / Pzi: ~desc / E: răs- + gândi] 1 A-și schimba gândul, părerea sau hotărârea. 2 A reveni asupra unei hotărâri luate. 3 A reflecta bine.

RĂZGÂNDÍ, răzgândesc, vb. IV. Refl. 1. A-și schimba gândul, părerea sau hotărârea, a reveni asupra unei hotărâri luate. 2. (În legătură cu „a se gândi”) A reflecta bine, a chibzui îndelung. – Răz- + gândi.

A SE RĂZGÂNDÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și schimba părerea de mai înainte; a renunța la intențiile precedente. 2) A gândi mult asupra unei chestiuni. / răz- + a se gândi

RĂZGÎNDÍ, răzgîndesc, vb. IV. Refl. 1. A-și schimba gîndul, părerea sau hotărîrea, a-și lua de seamă, a se gîndi mai bine și a reveni asupra unei hotărîri luate. Deschise gura să vorbească, apoi se răzgîndi și tăcu. DUMITRIU, N. 148. Mergea, de-i pîrîiau călcîiele, de frică să nu se răzgîndească sfînta Duminică. CREANGĂ, P. 293. 2. (De obicei în corelație cu gîndi) A se gîndi, a reflecta, a chibzui, a se socoti îndelung și bine asupra unei chestiuni. Mergea... gîndindu-se și răzgîndindu-se cum să-și împlinească sarcina mai bine. ISPIRESCU, L. 43. Stăpînul... se răzgîndi bine și-i răspunse într-ast fel... ODOBESCU, S. III 45.

răsgândì v. 1. a se gândi din nou; 2. a-și schimba părerea: s’a răsgândit. [Slav. RAS și gândì].

răzgîndésc (mă) v. refl. (răs- și gîndesc, ca rus. raz-mýslitĭ). Îmĭ schimb gîndu (intențiunea) gîndindu-mă pe urmă: era să plec, dar m’am răzgîndit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!răzgândí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se răzgândéște, imperf. 3 sg. se răzgândeá; conj. prez. 3 să se răzgândeáscă

răzgândí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzgândésc, imperf. 3 sg. răzgândeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzgândeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZGÂNDÍ vb. a reveni. (De ce te-ai ~?)

RĂZGÎNDI vb. a reveni. (De ce te-ai ~?)

Intrare: răzgândi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzgândi
  • răzgândire
  • răzgândit
  • răzgânditu‑
  • răzgândind
  • răzgândindu‑
singular plural
  • răzgândește
  • răzgândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzgândesc
(să)
  • răzgândesc
  • răzgândeam
  • răzgândii
  • răzgândisem
a II-a (tu)
  • răzgândești
(să)
  • răzgândești
  • răzgândeai
  • răzgândiși
  • răzgândiseși
a III-a (el, ea)
  • răzgândește
(să)
  • răzgândească
  • răzgândea
  • răzgândi
  • răzgândise
plural I (noi)
  • răzgândim
(să)
  • răzgândim
  • răzgândeam
  • răzgândirăm
  • răzgândiserăm
  • răzgândisem
a II-a (voi)
  • răzgândiți
(să)
  • răzgândiți
  • răzgândeați
  • răzgândirăți
  • răzgândiserăți
  • răzgândiseți
a III-a (ei, ele)
  • răzgândesc
(să)
  • răzgândească
  • răzgândeau
  • răzgândi
  • răzgândiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)