17 definiții pentru răzgâia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam.

răzgâia [At: PANN, Ș.I. 42/15 / V: (reg) răzgăi, ~găia, ~âi, râș~ (Pzi: răzgăiesc), râzgăi / Pzi: răzgâi / E: bg разгаля] 1-2 vtr A (se) alinta peste măsură. 3 vt A satisface toate capriciile cuiva.

RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Pr.: -gâ-ia.Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam.

A RĂZGÂIÁ răzgâi intranz. (mai ales copii) A alinta peste măsură; a răsfăța; a alinta. /<bulg. razgalja

RÂZGÂIÁ vb. I v. răzgâia.

RĂZGÎIÁ, răzgî́i, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură; a răsfăța. E neputincios a veni în ajutorul prăpăditului pe care femeia îl răzgîiase o vreme și-l urgisea acum. PAS, L. I 46. Iată și d-ta... iar îl răzgîi, o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, la CADE. Tata... ne ducea-n brațe, mama... ne răzgîia. MACEDONSKI, O. I 10.

răsgăì v. a răsfăța peste măsură. [Serb. RAZGOYITI, a crește bine (un copil)].

răzgî́ĭ și rîzgî́ĭ, a -iá v. tr. (sîrb. razgojiti, a educa bine. V. o-goĭesc). Vest. Fam. Răsfăț, alint: nu e bine să răzgîĭ prea tare copiiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzgâia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răzgâi, 3 răzgâie, 1 pl. răzgâiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să răzgâi, 3 să răzgâie; imper. 2 sg. afirm. răzgâie (-l, răzgâi-o); ger. răzgâind

răzgâia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răzgâi, 3 răzgâie, 1 pl. răzgâiem, 2 pl. răzgâiați; ger. răzgâind; part. răzgâiat

răzgâiá vb., ind. prez. 1 sg. răzgâi, 3 sg. și pl. răzgâie

răzgîia (ind. prez. 1 sg. răzgîi, 3 sg. și pl. răzgîie)

răzgâiu, -gâie 3, -gâiem 1 pl., -gâiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZGÎIA vb. a (se) alinta, a (se) cocoli, a (se) răsfăța, (reg.) a (se) corconi, a (se) mădări, (înv.) a (se) lăinici.

Intrare: răzgâia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzgâia
  • răzgâiere
  • răzgâiat
  • răzgâiatu‑
  • răzgâind
  • răzgâindu‑
singular plural
  • răzgâie
  • răzgâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzgâi
(să)
  • răzgâi
  • răzgâiam
  • răzgâiai
  • răzgâiasem
a II-a (tu)
  • răzgâi
(să)
  • răzgâi
  • răzgâiai
  • răzgâiași
  • răzgâiaseși
a III-a (el, ea)
  • răzgâie
(să)
  • răzgâie
  • răzgâia
  • răzgâie
  • răzgâiase
plural I (noi)
  • răzgâiem
(să)
  • răzgâiem
  • răzgâiam
  • răzgâiarăm
  • răzgâiaserăm
  • răzgâiasem
a II-a (voi)
  • răzgâiați
(să)
  • răzgâiați
  • răzgâiați
  • răzgâiarăți
  • răzgâiaserăți
  • răzgâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • răzgâie
(să)
  • răzgâie
  • răzgâiau
  • răzgâia
  • răzgâiaseră
verb (VT104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râzgâia
  • râzgâiere
  • râzgâiat
  • râzgâiatu‑
  • râzgâind
  • râzgâindu‑
singular plural
  • râzgâie
  • râzgâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râzgâi
(să)
  • râzgâi
  • râzgâiam
  • râzgâiai
  • râzgâiasem
a II-a (tu)
  • râzgâi
(să)
  • râzgâi
  • râzgâiai
  • râzgâiași
  • râzgâiaseși
a III-a (el, ea)
  • râzgâie
(să)
  • râzgâie
  • râzgâia
  • râzgâie
  • râzgâiase
plural I (noi)
  • râzgâiem
(să)
  • râzgâiem
  • râzgâiam
  • râzgâiarăm
  • râzgâiaserăm
  • râzgâiasem
a II-a (voi)
  • râzgâiați
(să)
  • râzgâiați
  • râzgâiați
  • râzgâiarăți
  • râzgâiaserăți
  • râzgâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • râzgâie
(să)
  • râzgâie
  • râzgâiau
  • râzgâia
  • râzgâiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzgâia, răzgâiverb

  • 1. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E neputincios a veni în ajutorul prăpăditului pe care femeia îl răzgîiase o vreme și-l urgisea acum. PAS, L. I 46. DLRLC
    • format_quote Iată și d-ta... iar îl răzgîi, o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, la CADE. DLRLC
    • format_quote Tata... ne ducea-n brațe, mama... ne răzgîia. MACEDONSKI, O. I 10. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.