14 definiții pentru răzbici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răzbici1 sn [At: POLIZU / V: răzbic (sgp), rez~ / Pl: ~ice, ~uri / E: răzbi + -ici] (Reg) 1 Țăruș cu care se fac găuri în pământ când se seamănă porumbul sau fasolea. 2 Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. 3 Bețișor cu care se împinge dopul la pușca de soc. 4 Retevei (1). 5 Bucată de lemn cu care se răsucește funia sau lanțul trecut peste o sarcină (de fân, de lemn etc.) Si: ceatlău (3). 6 Unealtă de dogărie care servește la așezarea cercurilor pe butoaie Si: ciochie (1).

răzbici2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~icesc / E: răzbici1] 1 (Olt) A perfora. 2 A scoate ceva bătând cu răzbiciul (2). 3 A strânge cu ceatlăul Si: a cetlui (1).

RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.

RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.

RĂZBICÍ2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.

RĂZBICÍ2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.

RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Regional) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură.

răzbícĭ n., pl. e (d. răzbesc). Olt. Priboĭ, cuĭ de oțel cu care se găuresc cercurile, se împing afară cuĭele bătute ș. a. Varga pușcociĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzbíci1 (reg.) s. n., pl. răzbíce

răzbicí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicésc, imperf. 3 sg. răzbiceá; conj. prez. 3 să răzbiceáscă

răzbíci s. n., pl. răzbíce

răzbicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicésc, imperf. 3 sg. răzbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbiceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂZBÍCI s. v. retevei, scurtătură.

RĂZBICÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.

răzbici vb. v. GĂURI. PERFORA. SCOBI. SFREDELI. STRĂPUNGE.

răzbici s. v. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.

Intrare: răzbici
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbici
  • răzbiciul
  • răzbiciu‑
plural
  • răzbice
  • răzbicele
genitiv-dativ singular
  • răzbici
  • răzbiciului
plural
  • răzbice
  • răzbicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)