11 definiții pentru răufăcător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele. – Rău + făcător.

RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele. – Rău + făcător.

răufăcător, ~oare smf, a [At: COD. VOR. 148/4 / S și: rău-fă~/ Pl: ~i, ~oare, (îrg) răi-făcători, rele-făcătoare / E: rău + făcător după slv злотворьць] 1-2 (Îoc cu „binefăcător”) (Persoană) care face rău (141) altora. 3-4 (Persoană) care contravine legilor sociale și morale.

RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, s. m. și f. (În opoziție cu binefăcător) Persoană care face rău altora, care contravine legilor sociale și morale; făcător de rele. Voi face să se audă un rechizitoriu împotriva unor răufăcători. SADOVEANU, E. 154. Își șterge fruntea și privește ca un răufăcător împrejur. C. PETRESCU, Î. II 264. De vreo săptămînă răufăcătorii dau tîrcoale. REBREANU, R. I 234. ◊ (Adjectival) Acest om avea facultatea excepțională de a deveni un instrument răufăcător. BOLINTINEANU, O. 416.

RĂUFĂCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care face rău, care încalcă normele și legile; făcător de rele; infractor. /rău + făcător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răufăcătór (rău-) adj. m., s. m., pl. răufăcătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. răufăcătoáre

răufăcătór s. m., adj. m., pl. răufăcătóri; f. sg. și pl. răufăcătoáre

răufăcător, pl. răufăcători


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂUFĂCĂTÓR s. v. infractor.

RĂUFĂCĂTOR s. (JUR.) făptaș, făptuitor, infractor. (~ a fost prins.)

Răufăcător ≠ binefăcător

Intrare: răufăcător (adj.)
răufăcător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răufăcător
  • răufăcătorul
  • răufăcătoru‑
  • răufăcătoare
  • răufăcătoarea
plural
  • răufăcători
  • răufăcătorii
  • răufăcătoare
  • răufăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • răufăcător
  • răufăcătorului
  • răufăcătoare
  • răufăcătoarei
plural
  • răufăcători
  • răufăcătorilor
  • răufăcătoare
  • răufăcătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)