opțiuni
  • info

8 definiții pentru răufăcător (adj.)

Explicative DEX

RĂUFĂCĂTOR, -OARE, răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele. – Rău + făcător.

RĂUFĂCĂTOR, -OARE, răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele. – Rău + făcător.

răufăcător, ~oare smf, a [At: COD. VOR. 148/4 / S și: rău-fă~/ Pl: ~i, ~oare, (îrg) răi-făcători, rele-făcătoare / E: rău + făcător după slv злотворьць] 1-2 (Îoc cu „binefăcător”) (Persoană) care face rău (141) altora. 3-4 (Persoană) care contravine legilor sociale și morale.

RĂUFĂCĂTOR, -OARE, răufăcători, -oare, s. m. și f. (În opoziție cu binefăcător) Persoană care face rău altora, care contravine legilor sociale și morale; făcător de rele. Voi face să se audă un rechizitoriu împotriva unor răufăcători. SADOVEANU, E. 154. Își șterge fruntea și privește ca un răufăcător împrejur. C. PETRESCU, Î. II 264. De vreo săptămînă răufăcătorii dau tîrcoale. REBREANU, R. I 234. ◊ (Adjectival) Acest om avea facultatea excepțională de a deveni un instrument răufăcător. BOLINTINEANU, O. 416.

Ortografice DOOM

răufăcător (desp. rău-) adj. m., s. m., pl. răufăcători; adj. f., s. f. sg. și pl. răufăcătoare

răufăcător (rău-) adj. m., s. m., pl. răufăcători; adj. f., s. f. sg. și pl. răufăcătoare

răufăcător s. m., adj. m., pl. răufăcători; f. sg. și pl. răufăcătoare

răufăcător.

Antonime

Răufăcător ≠ binefăcător

Intrare: răufăcător (adj.)
răufăcător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răufăcător
  • răufăcătorul
  • răufăcătoru‑
  • răufăcătoare
  • răufăcătoarea
plural
  • răufăcători
  • răufăcătorii
  • răufăcătoare
  • răufăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • răufăcător
  • răufăcătorului
  • răufăcătoare
  • răufăcătoarei
plural
  • răufăcători
  • răufăcătorilor
  • răufăcătoare
  • răufăcătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răufăcător, răufăcătorisubstantiv masculin
răufăcătoare, răufăcătoaresubstantiv feminin
răufăcător, răufăcătoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făptaș făptuitor infractor antonime: binefăcător binefăcător
    • format_quote Voi face să se audă un rechizitoriu împotriva unor răufăcători. SADOVEANU, E. 154. DLRLC
    • format_quote Își șterge fruntea și privește ca un răufăcător împrejur. C. PETRESCU, Î. II 264. DLRLC
    • format_quote De vreo săptămînă răufăcătorii dau tîrcoale. REBREANU, R. I 234. DLRLC
    • format_quote Acest om avea facultatea excepțională de a deveni un instrument răufăcător. BOLINTINEANU, O. 416. DLRLC
etimologie:
  • Rău + făcător DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.