5 definiții pentru rătăcană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂTĂCÁNĂ, rătăcăni, s. f. (Mold.) Groapă adîncă, scufundătură, hîrtop. Cum dracul se face că-și rup sătenii osiile roților prin rătăcănile drumului, în mijlocul tîrgului? SADOVEANU, M. 167. Mergînd noi în pasul cailor, din hop în hop, tot înainte prin rătăcănile de pe ulițile Iașilor, am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128.

RĂTĂCÁNĂ, rătăcăni, s. f. (Reg.) Groapă adâncă, scufundătură, hârtop. – Din rătăci + suf. -ană.

rătăcánă și -ánie f., ănĭ, ăniĭ. Nord. „Groapă întinsă” (Șez. 37, 43), șănțuleț săpat de ploaĭe: pe ogoarele cu popușoĭ apa a săpat rătăcănĭ (Sadov. Univ. 20 Aŭgust 1912).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

rătăcane s. pl. v. HÎRTOAPE. HOPURI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rătăcánă, rătăcăni, s.f. (pop.) șanț făcut de ploaie; hârtop; surpătură.

Intrare: rătăcană
rătăcană substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătăca
  • rătăcana
plural
  • rătăcăni
  • rătăcănile
genitiv-dativ singular
  • rătăcăni
  • rătăcănii
plural
  • rătăcăni
  • rătăcănilor
vocativ singular
plural