8 definiții pentru răpăit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPĂÍT2 s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.

RĂPĂÍT2 s. n. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare. ♦ Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri. – V. răpăi.

răpăit2 sn [At: VLAHUȚĂ, R. P. 77 / V: (reg) ~ănit / E: răpăi] 1 Răpăială (1). 2 Succesiune de lovituri ritmice. 3 Zgomotul produs de lovituri ritmice.

RĂPĂÍT2 s. n. Faptul de a răpăi și zgomotul produs; (în special) zgomotul ploii căzînd pe acoperiș sau pe altă suprafață tare; răpăială. Ușa tinzii se deschise și un soldat intră o dată cu răpăitul larg al ploii. CAMILAR, N. I 217. Se aude tot mai tare, tot mai aproape, un vuiet ca de moară și un răpăit, un plesnet de apă care cade pe lespezi. VLAHUȚĂ, R. P. 58. ♦ Succesiune de lovituri ritmice; zgomotul produs de astfel de lovituri. Pe străzile orașului treceau În rînduri strînse tineri cot la cot, Mînați de-un răpăit de darabane. JEBELEANU, C. 28.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂPĂÍT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (Un ~ de ploaie.) 2. v. păcănit.

RĂPĂIT s. 1. răpăială, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (Un ~ de ploaie.) 2. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (Un ~ ritmic.)

Intrare: răpăit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpăit
  • răpăitul
  • răpăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • răpăit
  • răpăitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răpăit (s.n.)

  • 1. Faptul de a răpăi; zgomotul ploii, al grindinii etc. care cade pe o suprafață tare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: răpăială attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ușa tinzii se deschise și un soldat intră o dată cu răpăitul larg al ploii. CAMILAR, N. I 217.
      surse: DLRLC
    • Se aude tot mai tare, tot mai aproape, un vuiet ca de moară și un răpăit, un plesnet de apă care cade pe lespezi. VLAHUȚĂ, R. P. 58.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Succesiune de lovituri ritmice, dese și scurte; zgomot produs de astfel de lovituri.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Pe străzile orașului treceau În rînduri strînse tineri cot la cot, Mînați de-un răpăit de darabane. JEBELEANU, C. 28.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi răpăi
    surse: DEX '09 DEX '98